PE HÂRTIE, STATISTICA ARATĂ ALTCEVA. În judeţ încă se înregistra în luna aprilie a doua cea mai ridicată rată a şomajului din România, de 10%, după cea din Vâlcea. La finele anului trecut, oamenii din Teleorman câştigau un salariu mediu net de 1.147 de lei, cu aproape 400 de lei mai puţin decât media naţională.

Deşi principalii indicatori economici ai judeţului sunt „pe roşu", Ioan Niculae vrea să ridice un nucleu de industrializare a producţiilor sale agricole prin intermediul unei fabrici de bioetanol şi a celei mai recente investiţii, o unitate de procesare a uleiului din seminţe de floarea-soarelui, rapiţă şi soia.

Pariul său pe piaţa uleiurilor vegetale este extrem de riscant având în vedere că afacerile antreprenoriale din această piaţă mai pot fi numărate acum pe degetele de la o singură mână, iar multinaţionalele care deţin infrastructura şi controlează know-how-ul au fost singurele care s-au aventurat în ultimii ani să apese acceleraţia. Mişcarea lui Niculae este cu atât mai greu motivabilă cu cât InterAgro deţine deja o altă fabrică de ulei de dimensiuni mai mici în Roşiorii de Vede. Rezultatele de acolo nu l-au satisfăcut până acum pe antreprenor. De ce a ales în aceste condiţii să se aventureze şi mai mult în industria procesării uleiurilor? „Am făcut fabrica pentru că am considerat, pe baza unor studii de fezabilitate, că investiţiile în procesare din România nu erau suficiente pe măsura capacităţii de producţie vegetală. Fabrica va funcţiona şase luni pe floarea-soarelui, alte trei luni pe procesarea de rapiţă şi încă o lună în procesarea de soia".

Construcţia unui model de business în procesarea uleiurilor cu un ciclu de zece luni pe an se arată ca un adevărat periplu în nisipuri mişcătoare pentru că astfel de unităţi sunt construite pentru a livra „la foc continuu", iar pornirea şi repornirea producţiei ar muşca bine din marjele de profit.

Ideea de bază de la care Ioan Niculae a plecat la drum în industria uleiurilor este simplă: să transforme producţia terenurilor sale agricole şi materiile prime achiziţionate din piaţă în produse procesate care ar aduce valoare adâugată rulajelor sale. Miza nu este însă raftul din retailul modern, ci aceea de a juca în hora fluxurilor internaţionale din agri-pieţe, dar şi cea a alimentării crescătorilor de animale cu furajele bazate pe şroturile derivate din procesarea uleiurilor.

FABRICA ÎNCHIDE CERCUL. IDEEA ESTE DE A NU MAI VINDE LA EXPORT SEMINŢE, ci produse prelucrate. Uleiul vegetal poate fi transformat foarte uşor în biodiesel şi vrem să mergem la export pentru că există o piaţă internaţională a uleiurilor brute„. Primul buget pentru această linie de business ţinteşte rulaje de 20 de milioane de euro până la sfârşitul anului şi o echipă de 60 de angajaţi.

Unitatea industrială va procesa 450 de tone de seminţe de floarea-soarelui zilnic, 500 de tone de seminţe de rapiţă/zi sau 750 de tone de boabe de soia. Numai în cazul seminţelor de floarea-soarelui producţia ar trebui să se ridice la peste 185 de tone zilnic.

Una dintre regulile nescrise ale industriei uleiului spune că cine controlează materia primă va avea în palmă afacerea şi va închide bilanţurile pe profit, dat fiind că 80% din costuri sunt acoperite de seminţele oleaginoase ce intră pe liniile de producţie. Niculae ştie bine acest lucru, dar ştie şi că e nevoit să cumpere materii prime din piaţă, pentru că cele 50.000 de hectare pe care le lucrează nu pot satisface în totalitate setea fabricii din Zimnicea. „Faptul că ridici astfel de capacităţi dă confort fermierilor că au şi piaţă de desfacere".

Calculele materiei prime în lumea comercianţilor de cereale depind şi de pârghia infrastructurii. În consecinţă, InterAgro şi-a poziţionat strategic fabrica - legată atât de linia ferată, cât şi de transportul fluvial, variante mult mai ieftine faţă de şosea.

Niculae are deja pe biroul său planurile pentru construcţia unui siloz gigantic de 100.000 de tone în apropierea fabricii, dar şi obiective de extindere regională în agricultura bulgărească, astfel încât să îşi mărească raza de preluare a materiei prime şi la sud de fluviu. Conglomeratul de agribusiness are în plan să construiască un terminal de preluare a materiilor prime agricole pe malul drept al Dunării, în oraşul Svishtov, peste apă de Zimnicea. Acolo, Niculae a cumpărat patru hectare de teren în port şi mai vrea alte trei ca să construiască o bază de preluare. „Nu am hotârăt încă ce capacitate va avea, dar va fi un siloz de 20-30.000 de tone".

După ce a dezvăluit scurt, dar hotărât, câteva dintre primele sale planuri în industria uleiurilor, unde an de an se fac afaceri de 350-400 milioane de euro, ziua la Zimnicea şi-a reluat cursul la masa de la restaurantul Dunărea. În local, toţi invitaţii se izbeau la intrare de zâmbetul larg de la prima masă. Acolo stătea, alături de primar şi de directorii din companie, Marian Oprişan, şeful Consiliului Judeţean Vrancea, liderul PSD judecat chiar în aceste zile în dosarul de corupţie Căprioara. Scaunele îmbrăcate în mătase albă şi cântecele piteştencei Emilia Ghinescu, care cu greu lăsau oamenii să se audă unul pe celălalt, aduceau mai degrabă cu atmosfera unei nunţi. De la masa din capătul sălii, singura diferită de celelalte insule de meseni, priveau spre invitaţi Adina şi Ioan Niculae, alături de Vasile Turcu şi Radu Timiş. O imagine similară vedeam în luna mai când Niculae prezida întâlnirea de inaugurare a Forumului Investitorilor Autohtoni, replica afaceriştilor români la Consilul Investitorilor Străini.

„Urmează să facem adrese la preşedintele României şi la Guvern ca să le aducem la cunoştinţă că a luat fiinţă din punct de vedere juridic acest for şi că au cu cine vorbi dacă vor", a spus la Zimnicea omul de afaceri. Organizaţia investitorilor condusă de Ioan Niculae a fost ocolită la inaugurare de autorităţi, prezente chiar în ziua următoare la întâlnirea CIS. „Faptul că preşedintele Niculae i-a criticat de multe ori i-a deranjat. Consiliul Investiorilor Străini are abilitatea de a rezolva problemele punctual. Ei sunt nişte mercenari„, a spus şi Radu Timiş.

IOAN NICULAE A PLECAT PRINTRE PRIMII CA SĂ-ŞI SUPRAVEGHEZE DIN TRIBUNE ECHIPA DE FOTBAL, Astra Giurgiu, în prima sa înfruntare din preliminariile cupelor europene împotriva slovenilor de la Domzale.

Solista s-a oprit din cântat imediat ce afaceristul s-a urcat în Range Rover, iar un aghiotant i-a pasat servieta acoperită cu literele L şi V ale faimosului brand Louis Vuitton. Amfitrioana sălii a rămas Adina Niculae, tânăra care la 24 de ani este deja vicepreşedintele InterAgro şi se pregăteşte serios să gestioneze imperiul tatălui ei, evaluat la peste un miliard de dolari: „Peste 20 de ani aş putea prelua afacerea. Acum nu. Nu e un domeniu de fete, deşi de când eram mică am fost pasionată de domenii care nu au neapărată legătură cu feminitatea. Aici e locul meu, aşa mă simt eu bine, între bărbaţi".