Dereglementarea şi scăderea taxelor au definit această perioadă, iar companiile s-au adaptat la acest context, căutând să fie prezente în orice colţ al planetei, în timp ce fuziunile şi achizţiile erau la ordinea zilei. Din 1981, anul în care Reagan s-a instalat la Casa Albă, şi până în 1999 – cu câteva luni înainte de criza dotcom, indicele S&P 500 a crescut cu peste 800%. Mai mult, în perioada 1981 – 2016, indicele american a crescut cu 1.577%, în timp ce economia americană s-a apreciat de 5,6 ori, până la un PIB de 18.000 miliarde dolari. Aceste creşteri nu au fost distribuite într-o manieră normală către tot spectrul populaţiei, ci în principal către primii 10% din cetăţeni, care au acaparat peste 70% din avansul economic, iar acest lucru se vede şi se va vedea la urne şi în viitor. Astfel, opozanţii unui astfel de sistem speculează acest rezervor de nemulţumire şi promit o nouă ordine mondială, adică o altă paradigmă a relaţiilor economice internaţionale.

Rămâne de văzut dacă o abordare clădită pe un naţionalism economic, inspirată din ideile economistului şi jurnalistului german Thomas List şi ale lui Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, va putea să convieţuiască într-un mediu global total diferit de anii 1800-1850, în care oportunităţile şi problemele scurtcircuitează orice concept de graniţă, fie că este de natură geografică sau nu. Willbur Ross, 79 de ani, cel care conduce departamentul de comerţ, este cunoscut ca un om a cărui filosofie economică preferă acordurile bilaterale în faţa celor multilaterale. Deficitul comercial al Statelor Unite faţă de China în valoare de 350 miliarde dolari reprezintă un motiv de îngrijorare pentru unii decidentţi de la Washington. Peter Navarro, cel care conduce National Trade Council şi un apropiat consilier al lui Trump, este unul dintre cei mai critici economişi americani cu privire la relaţia economică actuală dintre Statele Unite ale Americii şi China. Modelări şi simulări cu privire la cum ar putea arăta posibile ciocniri economice violente între Statele Unite şi China stau pe masa marilor instituţii financiare care încearcă să-şi poziţioneze cât mai prudent expunerile.

Dacă se va ajunge într-adevăr  la protecţionism, taxe vamale imense şi războaie comerciale, lanţurile de aprovizionare vor fi primele care vor ceda. Într-o lume în care aproape fiecare obiect din împrejurul nostru este alcătuit din piese fabricate şi concepte gândite în cel puţin cinci ţări, iar serviciile de care ne bucurăm se bazează pe o stuctură globală, schimbări privind politica internaţională se vor transpune imediat în modelele de business ale companiilor, iar bursele vor fi primele care vor măsura acestă metamorfoză.

Cu toate acestea, nevoia de a moderniza infrastructura americană este un adevăr îmbrăşişat de marea majoritate a politicii americane, iar aceasta este văzută ca o şansă pentru revigorarea economiei, însă modalitatea prin care acest proces trebuie demarat şi continuat naşte dezbateri şi polemici puternice. Miza este pe măsura. Peste 1.000 miliarde dolari ar trebuie direcţionaţi în următorii zece ani către modernizare. Dată fiind magnitudinea unui asemenea proiect, bursele americane şi pieţele de capital ale lumii vor fi influenţate de paşii care se vor face în curând în această privinţă.

Trebuie remarcat că preţul mărfurilor agricole precum grâul şi porumbul s-au apreciat în acest început de an cu 7,4%, respectiv cu 5,27%. O creştere violentă a preţului mâncării poate atrage stări de instabilitate socială în ţările în curs de dezvoltare, ale cărei efecte de contagiune pot atinge şi ţărmurile ţărilor mai prospere, valurile de refugiaţi fiind doar o posibilă manifestare a aprecierii puternice a preţului hranei.

Poate şi datele care îmbracă contextul mondial în acest moment au făcut ca activele de refugiu, văzute de investitori drept scuturi împotriva turbulenţelor de pe pieţele financiare, să consemneze deja aprecieri importante, cotaţia aurului avansând cu peste 6%, în vreme ce argintul a urcat cu 12%. Dacă 2017 se va arăta un an plin de mişscări ample, surprinzătoare, iar dacă impredictibilitatea va domni atmosfera generală pentru un interval de timp mai lung, aurul ar putea fi unul dintre cele mai căutate active.