În primul trimestru din acest an, economia Scoţiei a înregistrat o creştere de 1%, cea mai mare contribuţie fiind cea a serviciilor, în primul rând de afaceri şi financiare.

Forma finală a economiei independente ar depinde de negocierile planificate de premierul Salmond pe o durată de 18 luni, pentru realizarea efectivă a separării, iar un element central va fi valoarea veniturilor viitoare ale operaţiunilor din Marea Nordului. Potrivit Institute for Fiscal Studies, veniturile din Marea Nordului reprezintă aproape 19% din totalul veniturilor Scoţiei, faţă de 2% la nivelul economiei Marii Britanii.

Producţia de petrol a scăzut cu circa 40% în patru ani, veniturile sunt volatile, iar costurile au urcat cu 17% în acest an, acest fapt ridicând semne de întrebare în legătură cu stabilitatea unei surse majore de venituri pentru guvernul scoţian.

Una dintre cele mai spinoase probleme s-a dovedit cea privind utilizarea lirei. Premierul Salmond spune că Scoţia poate folosi în continuare lira, în timp ce liderii britanici susţin contrariul. Efectul final al adoptării unei noi monede s-ar putea face simţit în buzunarele scoţienilor, în condiţiile în care o monedă mai slabă ar mări preţurile bunurilor importate. Crearea unei noi graniţe ar aduce şi noi taxe pentru companii, avertizează Adam Posen, preşedintele Peterson Institute din Washington, fost oficial al Băncii Angliei.

Între companiile care au avertizat despre posibila creştere a preţurilor se află John Lewis Partnership, proprietarul magazinelor alimentare Waitrose, retailerul de îmbrăcăminte Next şi operatorul de telefonie mobilă O2. Pe de altă parte, Partidul Naţional Scoţian a promis că astfel de majorări pot fi compensate de eliminarea unei taxe pe transportul aerian de pasageri şi reducerea accizei la alcool.

Capacitatea de intervenţie a guvernului va fi limitată de constrângerile bugetare. Conform unui scenariu optimist, Scoţia independentă ar avea un deficit bugetar de 1,9% din PIB. Acesta ar necesita o majorare de 8 puncte procentuale a impozitului pe venit sau de 7 puncte procentuale a taxei pe vânzări. Alternativa ar fi reducerea cheltuielilor publice cu 6%.

MPLICAŢIILE GEOPOLITICE ALE INDEPENDENŢEI SCOŢIEI

Dincolo de implicaţiile intrinseci enorme, implicaţiile pentru stabilitatea europeană şi chiar globală sunt semnificative, avertizează preşedintele Stratfor, George Friedman, argumentând cu faptul că naţionalismul, dragostea pentru istorie şi cultură nu pot fi ignorate. Naţionalismul a condus Europa şi chiar lumea timp de peste două secole, iar referendumul din Scoţia, indiferent de rezultat, demonstrează puterea enormă a dorinţei de autodeterminare naţională, care, dacă poate eroda unitatea britanică, poate eroda orice.

Dacă acest referendum va avea succes, va demonstra că, şi după 300 de ani, aproape jumătate dintre scoţieni preferă incertitudinile economice unei uniuni cu o naţiune străină. Acest fapt trebuie analizat cu atenţie, pe un continent expus la conflicte extreme şi plin de graniţe care nu corespund naţiunilor, aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, cu capitala la Barcelona, al doilea mare oraş vibrant al Spaniei, are o puternică mişcare de independenţă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri trăiesc în România, iar alţii în Slovacia.

Situaţia din Catalonia şi România este însă diferită faţă de cea a Scoţiei. În Catalonia, Constituţia nu permite organizarea unui referendum pentru independenţă. În România, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a prezentat un proiect de autonomie a Ţinutului Secuiesc, după modelul Tirolului de Sud, dar Constituţia nu permite acest lucru. Belgia este formată din două mari grupuri etnice, valonii şi flamanzii, iar afirmaţia că nu se suportă reciproc nu este exagerată. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar acum face parte din Ucraina şi Belarus. Numeroşi locuitori din Cecenia, Daghestan şi Karelia vor să se separe de Rusia.

În Italia, Sardinia, care are statut de regiune autonomă, ar vrea să obţină independenţa, ca şi veneţienii. În estul continentului, sârbii kosovari vor reunirea cu Serbia, războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a fi încheiat, în timp ce în Republica Moldova există de facto republica separatistă transnistreană, găgăuzii vor independenţă, iar bulgarii din Taraclia vor autonomie. În Georgia, regiunile Abhazia şi Osetia au devenit state de facto, fiind recunoscute parţial ca atare. Şi exemplele pot continua.

Dreptul la autodeterminare nu ţine doar de dreptul ca o naţiune să se guverneze singură, ci şi de cel de a-şi ocupa teritoriul tradiţional şi, având în vedere că memoria istorică diferă, posibilitatea de conflict creşte. Un exemplu este dreptul asupra Irlandei de Nord, unde zeci de ani a avut loc un conflict etnic sângeros.

Important este faptul că referendumul din Scoţia poate fi considerat un precedent, chiar dacă nu s-a întâmplat aşa în cazul destrămării Uniunii Sovietice şi a Iugoslaviei. Într-o perioadă în care criză economică din Uniunea Europeană este intensă, punând la încercare instituţiile şi principiile europene, destrămarea uniunii britanice ar putea legitima pretenţii naţionale îngropate timp de mai multe decenii, consideră preşedintele Stratfor, George Friedman.

EDIŢIA A FOST ÎNCHISĂ ÎNAINTE DE AFLAREA REZULTATELOR REFERENDUMULUI PRIVIND INDEPENDENŢA SCOŢIEI