Industria alimentară este Cenuşăreasa României în ceea ce priveşte nivelul salariilor. Chiar dacă ar trebui să joace un rol important în reducerea deficitului comercial, ajuns la un nivel record de 5,9 miliarde de euro în 2022, salariile din industria alimentară sunt printre cele mai mici comparativ cu alte sectoare industriale. Inginerii din industria alimentară sunt cei mai prost plătiţi în comparaţie cu colegii lor din IT, ingineria auto, ingineria chimică şi siderurgie.

♦ Industria alimentară locală, care generează afaceri de 12 mld. euro anual, ar trebui să fie sector-cheie în economia locală după ce războiul din Ucraina ne-a arătat încă o dată importanţa independenţei alimentare pentru păstrarea echilibrului economic ♦ În schimb, deficitul comercial creşte an de an, plătim tot mai mult pentru mâncare, în timp ce salariile muncitorilor din industria alimentară sunt cele mai mici din industrie ♦ Totodată, angajaţii pleacă pentru încă 200-300 de de euro în plus în străinătate, iar companiile aduc forţă de muncă mai ieftină din Asia.

Industria alimentară este Cenuşăreasa României în ceea ce priveşte nivelul salariilor. Chiar dacă ar trebui să joace un rol important în reducerea deficitului comercial, ajuns la un nivel record de 5,9 miliarde de euro în 2022, salariile din industria alimentară sunt printre cele mai mici comparativ cu alte sectoare industriale. Inginerii din industria alimentară sunt cei mai prost plătiţi în comparaţie cu colegii lor din IT, ingineria auto, ingineria chimică şi siderurgie.

În aprilie 2023, angajaţii din industria alimentară se aflau pe locul 17 în clasamentul salariului mediu net din 20 de sectoare ale industriei. Cu un salariu mediu net de 3.600 de lei, aceştia se situează cu aproximativ 1.000 de lei sub salariul mediu net din industrie, potrivit datelor statistice. Cu toate că industria alimentară este cel mai mare angajator din sectorul industrial, cu 151.000 de salariaţi în 2022, depăşind in­dustria textilă şi fabricarea autove­hiculelor, însă este departe de a reflecta importanţa şi contribuţia acestei industrii la economie.

„Salariul mic din industria alimentară în comparaţie cu alte industrii este un paradox care se întreţine şi care descurajează noile generaţii să vină spre ea, să se specializeze. De exemplu, şefii de fabrici din industria alimentară, care au inclusă şi componenta managerială, primesc salarii între 5.000 şi 9.000 de lei. Un inginer tehnolog din in­dustria alimentară primeşte 3.000-4.000 lei, salariu pe care îl primeşte un începător în inginer în IT, dar vorbim totuşi despre un alt domeniu. Însă, inginerul chimist e mai bine apreciat decât inginerul tehnolog“, spune Marius Ogrezeanu, fondator al agenţiei de recrutare în agricultură Agribusiness Job. La rândul ei, Oana Popescu, managing director în cadrul companiei Humangest România, care are şi clienţi care produc alimente, spunea că industria se confruntă cu un deficit de candidaţi în special pe zona direct productivă, atât personal calificat, cât şi personal necalificat.

„Câştigurile acestea mici sunt o pro­vo­care în atragerea de candidaţi şi lasă puţine şanse angajatorilor în competiţia cu an­gajatori de pe plan local, cât şi cu com­panii din afară. De altfel, foarte mulţi candidaţi spun că preferă să lucreze chiar şi sezonier pentru companii din străinătate şi să trăiască în extrasezon din economii. Este o tendinţă pe care clienţii noştri o resimt în bugetele de salarii, dar şi în performanţă, pentru că în ciuda creşterilor pe care le-au făcut în ultima perioadă este tot mai greu să găsească forţă de muncă, cu atât mai mult forţă de muncă calificată“, spunea ea recent pentru ZF.

Altfel spus, paradoxul salariilor mici din industria alimentară are un impact negativ asupra atragerii şi reţinerii forţei de muncă, căci discrepanţa salarială comparativ cu alte industrii îi descurajează pe tineri să se orienteze către această industrie şi să-şi dezvolte competenţele aferente. O mână de ajutor pentru sector a fost aruncată odată cu stabilirea salariului minim în industria alimentară şi a agriculturii la 3.000 de lei începând cu luna iunie 2022, măsură care se vede în statistici. Astfel, din aprilie 2022 până în aprilie 2023 salariul a avansat cu aproape 1.000 de lei, dar nu a fost de ajuns pentru a acoperi decalajul între media naţională şi câştigurile din sectorul alimentar. Astfel, între salariul mediu net de la nivelul economiei şi cel din sectorul alimentar este o diferenţă de aproape 1.000 de lei.

„Un alt paradox este faptul că noi importăm foarte multă mâncare, dar nici nu investim în forţa de muncă din industria alimentară. Nu ştiu dacă marja de profit a procesatorului este mică sau este vorba despre subaprecierea forţei de muncă, ceea ce duce la niveluri scăzute de salarizare“, a mai spus Ogrezeanu.

Deficitul comercial din industria alimentară - ZF a luat în calcul doar produsele agricole şi alimentare cu excepţia cerealelor, animalelor vii şi a seminţelor – a fost în 2022 a fost de 5,9 miliarde de euro, în creştere cu 20% faţă de anul precedent şi cu 60% faţă de acum cinci ani (2018), mai arată datele statistice. Pandemia şi mai apoi războiul din Ucraina au adus dezechilibre importante în economia locală şi din cauza faptului că România nu îşi poate asigura necesarul de alimente. Practic, cele mai importate pro-duse ca valoare sunt carnea, lactatele, ouă, mierea, dar şi legumele, pentru care România plăteşte 3,1 miliarde de euro, adică mai mult decât încasăm pe toate alimentele exportate, conform analizei ZF. Practic, România exportă materii prime- animale vii şi cereale- şi aduce pe plan local produse cu valoare adăugată adică carne ambalată şi pâine sau produse de patiserie. Pesta porcină, care nu poate fi oprită nici în al şaselea an de când piaţa se confruntă cu această epidemie, a condus la importuri tot mai mari de carne de porc. Astfel, România nu poate acoperi nici 20% din consum şi devine tot mai dependentă de importuri în condiţiile în care investitorii fug de acest sector, iar procesatorii sunt obligaţi să cumpere carne din afara ţării pentru a putea face business şi la export.

În acest context, jucătorii din industrie cred că e nevoie de implicarea activă a autorităţilor şi a factorilor de decizie pentru a readuce România pe plus în ceea ce priveşte producţia de carne, dar şi de alte alimente. Totodată, sunt necesare investiţiile în forţa de muncă, creşterea nivelului salarial şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în industria alimentară, care pot contribui la competitivităţii şi la reducerea deficitului comercial.