Barierele sunt însă destul de numeroase. Un operator de aparate de jocuri trebuie să deţină minimum 50 de aparate, indiferent că le plasează pe toate la un loc sau în mai multe spaţii. Sunt 78 de companii care se încadrează aici, în timp ce la polul opus, cu peste 1.000 de aparate, sunt trei companii care însumează 5.403 de maşini, între care MaxBet şi Intertop, compania românească a producătorului şi operatorului de aparate de joc Novomatic, care deţine brandul Admiral. „De altfel, România, asemenea celorlalte ţări din spaţiul est-european, este dominată de un singur producător care are 70% din piaţă„, spune Dragoş Buriu, făcând referire la Novomatic. Apoi, taxele au fost ridicate de la 1.800 de lei pentru fiecare aparat pe an plus 10% din încasările brute la 8.000 de lei. Aceste taxe de licenţă plătite anterior lunar acum sunt solicitate în avans, trimestrial, ceea ce pentru unul dintre micii competitori înseamnă o plată în avans de 100.000 de lei (aproape 22.500 de euro).

„Creşterea taxelor i-a afectat cel mai mult pe operatorii mici, darpiaţa a fost completată de companii străine sau de operatorii deja prezenţi pe piaţă care, având capacitatea financiară, au putut profita de aparatele ieftine venite din Est şi au putut readuce numărul de aparate din ţară la nivelul de altădată", spune Pascu, al cărui business în domeniu, Novosat, a scăzut în ultimii ani de la 300 de aparate la aproximativ 130.

Un aparat de jocuri poate genera în fiecare lună de la câteva sute de euro până la peste 1.200 de euro, bani care reprezintă de fapt diferenţa dintre sumele introduse şi cele retrase de jucători, deşi la Ministerul Finanţelor şi Registrul Comerţului sunt raportate drept cifră de afaceri doar intrările, ceea ce duce industria la sume fabuloase care nu sunt însă reale, după spusele reprezentantului AOPJNR. Aşa cum se menţionează şi în lege, în industria sloturilor este folosit termenul de „sumă cu care se participă la joc„, nu de „bani cheltuiţi„. Suma cu care se participă la joc poate să se întoarcă în buzunarul jucătorului sau al unui alt participant la joc. Media câştigului brut din piaţă este însă undeva în jurul a 500 de euro pe lună pentru fiecare aparat, în timp ce profitul efectiv rămas companiilor este greu de calculat, pentru că dincolo de licenţe există o serie de cheltuieli variabile cu spaţiul, angajaţii sau mentenanţa.

Cei 500 de euro în medie sunt echivalentul a aproximativ 20% din suma care intră de fapt pe perioada unei luni într-un aparat, adică 2.500 de euro. Diferenţa însă este reprezentată de sume care sunt retrase de jucători sub formă de câştig sau, în foarte multe cazuri, pentru diminuarea pierderii, când retrag o parte din banii pe care iniţial i-au pus la bătaie. În termeni financiari, aparatele returnează acest procent de 80% din sumele pe care le înghit, însă există o nuanţă care nu trebuie ignorată. Mecanica din spatele unui slot machine spune că acesta este programat să dea înapoi jucătorilor în jur de 92-94% din punctele jucate. Concret, un jucător care introduce 1.000 de lei în aparat, primeşte în schimbul acestei sume nişte puncte pe care le poate miza la fiecare apăsare de buton. După câteva ore de joc, el constată că banii i s-au înjumătăţit. De fapt, ar trebui să ia în calcul că „în cele câteva ore de joc, aparatul a rotit de fapt mult mai mulţi bani, cam 10.000 de lei, în sensul că i-a oferit jucătorului mult mai multe puncte decât cele cu care a pornit", explică Pascu. Statul impune un impozit de 25% din câştigul jucătorilor.

Situaţia este însă destul de gri, pentru că nu poate fi măsurat câştigul unui jucător şi diferenţiat de asumarea unei pierderi şi retragerea banilor mai puţini decât avea când a intrat în sala de joc. „Este imposibil de urmărit fiecare jucător pe timpul unei seri, pentru că se plimbă între aparate şi mută bani, motiv pentru care la final n-ai de unde să ştii dacă el e pe plus sau pe minus, ca să-i reţii impozitul„, declară reprezentantul AOPJNR. Aşadar, chiar dacă un jucător părăseşte sala cu câteva sute de lei, e posibil ca el să fie per ansamblu pe minus. Trebuie spus şi că primii 600 de lei care reintră în buzunarele jucătorilor sunt neimpozabili, taxa de 25% aplicându-se sumelor care depăşesc acest nivel. În 2010, asociaţiile din domeniu au încercat să scoată această taxă care nu putea fi în realitate percepută şi să o înlocuiască prin biletul de intrare de 5 lei. „Modificarea n-a putut fi explicată, aşa că au fost păstrate ambele taxe atât pentru săli de jocuri, cât şi pentru cazinouri„, evidenţiază Cristian Pascu o altă problemă din industrie. Ca lucrurile să se schimbe, ar fi nevoie de „o legislaţie echitabilă, fără prevederi şi interpretări echivoce", susţine Dan Iliovici. Ar trebui de asemenea rezolvate problemele aparatelor amplasate ilegal şi a jocurilor neautorizate, precum şi eliminarea impozitului de 25% şi a biletului de intrare, ambele fiind inaplicabile mai cu seamă că acesta din urmă este suportat chiar de sălile de jocuri, potrivit reprezentantului asociaţiei Romslot.