Când este foarte cald, bei apă, când pădurea arde, stingi focul cu apă. În apă cresc peştii, carnea săracului, iar cu apă sunt irigate, chiar şi în deşert, câmpuri cu cereale şi plante hrănitoare. Apa este viaţă, energie şi distracţie. Dar ce se întâmplă dacă o naţiune sau o comunitate rămâne fără acest lichid vital?

În Iran, seceta şi managementul defectuos au produs o penurie de apă la care populaţia a răspuns cu proteste, soldate cu morţi şi răniţi. Cursul singurului râu navigabil a fost întrerupt de numeroase lacuri de acumulare care grăbesc evaporarea, iar acum prin unele din segmentele dintre rezervoare nu mai curge decât praful bătut de vânt. Această ţară, izolată de exterior, este condusă de un regim autoritar care controlează o armată imensă.

Tot în regiune, Libanul, care trece prin cea mai cruntă criză economică din istoria modernă, se întoarce în epoca de piatră odată cu prăbuşirea sistemului de distribuire a apei. Presa israeliană scrie că naţiunea ar putea sucomba în războaie interne pentru cisterne şi rezervoare de apă. India, considerată cea mai populată democraţie din lume, se confruntă de ani de zile cu o criză mortală a apei potabile, iar mai recent cu o criză a apei pentru agricultură. Aceasta deşi India este ţara fluviilor, Indusul şi Gangele fiind cele mai cunoscute. Fermierii indieni au răspuns cu proteste.

În ţara vecină, Pakistan, pământul se aridizează de la an la an, ceea ce face să prolifereze o nouă ocupaţie: furtul de apă. De asemenea, comercianţi „oneşti” fac bani vânzând apă celui care-şi permite să cumpere. India şi Pakistan sunt pe picior de război şi au o sursă de apă comună, gheţarii din Himalaya. Brazilia, ţara Amazonului, se confruntă la fel ca India cu o dublă criză de apă. Pe de o parte este lipsa accesului unei părţi bune din populaţie la apă bună de băut, iar pe de alta seceta severă.

Criza de apă din Crimeea ocupată de Rusia este arhicunoscută, la fel şi scenariul ca Moscova să pornească un nou război contra Ucrainei pentru a-şi crea acces la surse de apă pentru această regiune aridă. La începutul anului, în presă apăreau sporadic articole despre seceta extremă cu care se confrunta Turcia, în special regiunea Istanbulului. Acum, cel mai mare lac din ţară riscă să dispară, iar imaginile cu pădurile arzând violent în vreme de arşiţă fac înconjurul lumii, aşa cum au făcut cele cu incendiile din anii trecuţi din Australia, produse tot pe fondul secetei. Turcia, condusă cu mână de fier de preşedintele Erdogan, este una dintre cele mai mari puteri militare de la Marea Neagră şi Mediterana. Crizele de apă fac probleme în regiuni volatile, iar mulţi vorbesc de posibilitatea izbucnirii unor războaie pentru apă. Schimbările climatice şi fenomenele meteo extreme vor creşte, probabil, această posibilitate. Însă probleme cu apa sunt şi în Europa.

În 2018, scăderea nivelului Rinului, unul dintre principalele fluvii navigabile din Europa, a produs scădere economică în Germania, cea mai mare economie europeană. Barjele cu materii prime n-au mai putut ajunge la fabricile înşirate de-a lungul fluviului. Înainte de pandemie se scria despre presiunile pe care turismul le creează în unele insule greceşti unde apa este adusă cu vaporul pentru că alte surse nu există. În Spania, scrie anul acesta EUobserver, în jur de zece sate, unele apropiate de capitala Madrid,  nu au acces la apa potabilă decât prin intermediul apei îmbuteliate pentru că apa din pânza freatică este contaminată cu nitraţi şi arsenic. Poluarea agricolă şi seceta agravează problema. Însă cu astfel de probleme se confruntă sate şi oraşe aflate mai aproape de România şi poate chiar din România.

În 2018, Balkan Insight scria că aproape un milion de oameni din Serbia, Croaţia şi Ungaria sunt expuşi apei de la robinet cancerigene din cauza nivelurilor de arsenic peste limita legală. În Komletinci, un sat din estul Croaţiei, la o aruncătură de băţ de graniţa sârbă, la robinet curge un lichid cu un miros de amoniac. Culoarea variază de la galben pal la maro roşcat. Şi are gust de rugină.

Komletinci este doar una dintre numeroasele comunităţi de la marginea Balcanilor unde de la robinet curge apă contaminată cu arsenic peste limita legală, arată o anchetă realizată de Reţeaua de Raportare a Investigaţiilor din Balcani, BIRN. Aproximativ 923.000 de persoane erau în 2018 expuse apei cancerigene prin reţelele publice alimentate din pânza freatică a unei vaste câmpii întinse în estul Croaţiei, nordul Serbiei şi sudul Ungariei, a arătat ancheta. De asemenea, alte mii de persoane din vestul României care beau din propriile fântâni pot fi expuse riscului.

Oricât de neplăcut ar fi, puţini oameni s-au gândit să se îndoiască că apa n-ar fi bună de băut. De aproape trei decenii, de când a fost construită uzina locală pentru alimentarea locuinţelor cu apă freatică tratată, sătenii se ţin de nas şi beau. Dar acest lucru a început să se schimbe în 2014, după ce Mirko Matijašević, un inginer în tehnologia informaţiei, a dat peste analiza probelor de apă pe site-ul companiei publice de apă regionale din oraşul apropiat Vinkovci. Rezultatele testelor au arătat nivelul de arsenic de 13 ori mai mari decât limita legală.

Matijasevic nu avea habar la momentul respectiv că arsenicul din apele subterane este un cancerigen dovedit, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, OMS. Oamenii care sunt expuşi la acesta de-a lungul anilor au şanse mai mari de a face cancer de piele, de plămâni şi tract urinar, arată numeroase studii. Însă inginerul citise destule cărţi poliţiste ca să ştie că arsenicul este o otravă.

„Cred că banii sunt motivul pentru care guvernul local nu vorbeşte despre această analiză, deoarece această apă improprie consumului uman nu ar trebui vândută pentru aceste preţuri mari din Zagreb”, a scris el pe blogul său cu evenimente zilnice din Komletinci, unde un concert de lăută  este de obicei ca o veste mare. Reacţia la postarea sa de blog a fost iniţial de neîncredere, îşi aminteşte Matijasevic.

„Compania de apă din Vinkovci este locul în care partidul de guvernământ îşi angajează oamenii, astfel încât orice articol negativ este considerat un atac asupra lor“, a spus el. „Şi când ataci partidul de guvernământ, nu eşti considerat un bun cetăţean”. Însă descoperirea lui Matijasevic i-a făcut pe unii oameni să stea pe gânduri. Mirjam Beslic, mamă de doi ani, în vârstă de doar 28 de ani, a călătorit 280 de kilometri până la Zagreb pentru a-şi testa o probă de 12 centimetri de păr la Institutul pentru Cercetări Medicale şi Sănătate în Muncă. Testele au arătat niveluri de arsenic de peste trei ori mai mari decât cantitatea normală pentru o femeie adultă.

„Nu am avut probleme până acum, dar medicul meu mi-a spus că sunt expusă de mult timp şi riscul de a face cancer este mai mare”, a povestit ea. Când autorităţile locale au declarat într-un final că apa furnizată prin reţaua publică în Komletinci nu este adecvată pentru băut, dar numai după ce presa locală a reluat povestea, nervozitatea s-a transformat în furie.

Au urmat cozi cu săteni aliniaţi pentru a umple sticle de plastic dintr-o cisternă pusă la dispoziţie de municipalitate lângă piaţa principală. „Toţi ştiau despre asta şi au păstrat secretul pentru a-şi servi propriile interese. Spun că ar trebui să fim scutiţi de plata facturilor de apă pentru următorii 28 de ani. Întregul sat ar trebui să deschidă proces pentru că ne-au afectat sănătatea.”

Komletinci este doar una dintre numeroasele comunităţi de la marginea Balcanilor unde de la robinet curge apă contaminată cu arsenic peste limita legală, arată o anchetă realizată de Reţeaua de Raportare a Investigaţiilor din Balcani, BIRN. Aproximativ 923.000 de persoane erau în 2018 expuse apei cancerigene prin reţelele publice alimentate din pânza freatică a unei vaste câmpii întinse în estul Croaţiei, nordul Serbiei şi sudul Ungariei, a arătat ancheta. De asemenea, alte mii de persoane din vestul României care beau din propriile fântâni pot fi expuse riscului.

Toate cele patru ţări prescriu niveluri maxime de arsenic de 10 micrograme pe litru. Acesta este pragul recomandat de OMS, stabilit de legislaţia UE şi adoptat de multe ţări din afara UE, inclusiv Serbia.

Însă BIRN a descoperit zeci de oraşe, comune şi sate în care nivelul de arsenic depăşeşte această limită. Analizele pentru un oraş sârb, Novi Becej, au arătat o concentraţie de peste 27 de ori limita legală. Provincia autonomă sârbă Vojvodina are de departe cea mai mare problemă, cu mai mult de 630.000 de oameni care se bazează pe apa de la robinet cancerigenă.

Aproximativ 173.000 de persoane în Croaţia şi 100.000 în Ungaria sunt expuse la valori de arsenic peste limită. De la neglijarea informării comunităţilor cu privire la riscuri şi până la oportunităţile ratate de a repara aprovizionarea cu apă, ancheta evidenţiază eşecul autorităţilor de a proteja sănătatea publică.

În urmă cu cinci milioane de ani, o mare puţin adâncă acoperea o zonă cunoscută sub numele de Bazinul Panonic, care se întindea pe părţi din Croaţia modernă, Serbia, Ungaria şi România. Cu timpul, marea a secat, expunând sedimente de câţiva kilometri grosime. Astăzi, comunităţile din bazin îşi extrag apa potabilă din puţuri săpate adânc în acel sediment, care are un conţinut ridicat de arsenic anorganic rezultat din descompunerea mineralelor şi minereurilor. Spre deosebire de arsenicul organic, adesea găsit la peşti, cercetările arată că cel anorganic se acumulează în organism în timp şi poate fi mortal. Decenii de studii privind expunerea la arsenic în apa potabilă din întreaga lume au descoperit legături între cancerele de vezică, rinichi, ficat şi plămâni. Toxicologii spun că dăunează şi sistemului cardiovascular.

În toamna anului 2019, problema apei otrăvite a reapărut la suprafaţă în Ungaria. Preşedintele Janos Ader a descris-o ca fiind „drama penuriei de apă, a apei poluate, care se desfăşoară sub ochii noştri”. În localităţile afectate se ştie că este interzis consumul de apă din surse locale. Comunităţile sunt aprovizionate  cu transporturi speciale de apă. Problema reapăruse în contextul în care UE încurajează consumul de apă de la robinet pentru că este mai ieftină şi produc mai puţine deşeuri.