Speriaţi de perspectiva unei Uniuni fără Marea Britanie, liderii statelor membre au acceptat să participe, în luna februarie, la un summit în cadrul căruia să discute o serie de scutiri şi beneficii ce pot fi oferite britanicilor pentru a-i convinge să voteze „nu“ la referendum. După două zile de negocieri cu partenerii săi din UE, Cameron a obţinut garanţia unei excepţii de la obiectivul unei „uniuni tot mai strânse“, precum şi concesii importante în domeniul ajutoarelor sociale pentru muncitorii europeni instalaţi în ţară. Astfel, în faţa opoziţiei ţărilor din Europa de Est, premierul britanic a obţinut o clauză de salvgardare, pentru o perioadă de şapte ani, în privinţa anumitor ajutoare sociale pentru noii migranţi, care permite limitarea plăţilor în mod gradual. De asemenea, un sistem urmează să fie creat în vederea indexării alocaţiilor familiale la nivelul de trai din ţara în care trăiesc copiii. Acest sistem se va aplica noilor solicitanţi, dar poate să fie extins şi la actualii beneficiari, începând din 2020.

Cameron a obţinut şi o scutire a Marii Britanii de la o „uniune tot mai strânsă“ care urmează să fie înscrisă în tratate, dacă va apărea oportunitatea remanierii acestora. „Cartonaşul roşu“ poate fi folosit cu condiţia să existe o alianţă a 55% din voturile parlamentelor naţionale, ceea ce face acest mecanism complicat în practică. Premierul a explicat şi măsurile de protecţie obţinute pentru cartierul financiar City împotriva oricărei discriminări din partea ţărilor care folosesc moneda unică, apreciind că UE recunoaşte pentru prima dată că are mai multe monede. Însă vocabularul textului rămâne vag: instituţiile Uniunii „vor facilita coexistenţa între mai multe perspective“.

Dar nu a fost suficient: susţinătorii Brexitului au ripostat, spunând că acordul este insuficient şi că Marea Britanie va prospera şi mai mult de una singură, nu rămânând în cadrul unei uniuni pe care o consideră acaparată de Berlin. „Este un acord cu adevărat lamentabil“, a declarat Nigel Farage, liderul Partidului Independenţei Marii Britanii (Ukip). „Să părăsim, deci, Uniunea Europeană, să preluăm controlul asupra frontierelor noastre, să ne conducem ţara şi să încetăm, deci, să mai dăm zilnic 55 de milioane de lire sterline Bruxellesului.“

Loviturile pentru Cameron au continuat însă să vină: unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai săi - ministrul justiţiei, Michael Goven - şi alţi cinci membri ai guvernului au anunţat că vor face campanie în favoarea unei ieşiri din Uniunea Europeană. În schimb, alte două nume grele din cadrul Executivului britanic - ministrul de interne, Theresa May şi ministrul finanţelor, George Osborne - vor apăra rămânerea Marii Britanii în cadrul blocului european. Acesta din urmă a folosit publicaţia unui analist al Trezoreriei pentru a explica potenţialele consecinţe pentru Marea Britanie ale unui vot în favoarea părăsirii Uniunii Europene: raportul arată că Brexitul va cauza daune permanente, nu temporare, din cauza comerţului şi investiţiilor, care vor scădea semnificativ. Odată cu acestea, veniturile guvernului vor scădea de asemenea puternic, iar cheltuielile publice precum cele cu sănătatea sau apărarea vor fi tăiate. PIB-ului Marii Britanii ar urma să scadă cu până la 6%, ceea ce ar face ca fiecare gospodărie să piardă 6.090 de dolari până în 2030. „Dacă părăsim Uniunea Europeană, acestea sunt faptele: Marea Britanie va fi permanent mai săracă, la fel şi familiile britanice“, a spus Osborne.

 Indiferent de ceea ce vor decide britanicii pe 23 iunie, un lucru este clar: Uniunea Europeană trebuie să treacă printr-o serie de reforme. Trebuie să devină o organizaţie mai flexibilă, care să se axeze în principiu pe factorii economici şi să renunţe la impunerea unor norme atunci când vine vorba de subiecte sociale, precum imigranţii sau ajutoarele sociale.

 Ultimele sondaje arată că tabăra anti-Brexit are un mic avantaj, dar susţinătorii ieşirii din UE mai au la dispoziţie o lună pentru a întoarce situaţia în favoarea lor.