Giulio da Saco nu înaintează estimări pentru acest an. În căutare de turişti, participă anual la târgul PureLifeExperience din Maroc, un târg exclusivist pentru agenţiile care oferă experienţe personalizate şi vacanţe de lux. “Suntem singura agenţie de turism din România care a fost acceptată să participe.”

Giulio da Sacco are 42 de ani şi a venit pentru prima dată în România în 2001, în vizită. Viaţa sa profesională l-a adus în România, la fel cum profesia i-a oferit varianta de a munci şi de a locui timp de cinci ani la Londra, lucrând în asigurări pentru compania Lloyd’s. A revenit apoi acasă, în Italia, locuind iniţial la Roma şi apoi la Milano. A continuat să lucreze în asigurări şi în Italia, timp de patru ani.

„O tragedie personală - moartea mamei mele - m-a determinat să încetinesc puţin, să las domeniul asigurărilor şi să plec într-o călătorie iniţiatică în India. Am avut noroc că mama mi-a lăsat o moştenire care mi-a permis să pot călători.” După ce s-a întors însă din călătorie l-au sunat cei de la AON, unul dintre cei mai importanţi jucători din domeniu, care i-au oferit un job la Milano. „M-am simţit flatat, motiv pentru care am acceptat jobul.” Iniţial nu voia să se întoarcă în asigurări, însă, după cum spune chiar el, asta ştia să facă cel mai bine. „O altă tragedie personală, un alt deces în familie, m-a determinat însă după o vreme să mă întorc acasă, în zona rurală a Italiei de Nord, unde timp de un an şi jumătate am lucrat câmpul.” Se trezea zilnic la ora 7 şi mergea la muncă cu tractorul. După mulţi ani de călătorii şi întâlniri cu executivi de top, s-a întors către munca fizică. „Când am simţit însă că vreau să fac altceva, am primit o ofertă de job în România, de la compania CEFIN. Urma să lucrez din nou în asigurări, deoarece eu altceva nu ştiam să fac.”

A fost primul job pe care l-a primit într-o perioadă când simţea nevoia să facă ceva nou, aşa că l-a acceptat. L-a convins şi vărul său, care avea afaceri în România. Acelaşi văr l-a invitat să descopere Transilvania, „un diamant încă neşlefuit” al turismului. Cu investiţiile lor, cei doi s-au aliniat unui trend în care tot mai multe iniţiative - româneşti şi străine - transformă Transilvania. Astfel, antreprenorii cumpără case tradiţionale pe care le recondiţionează şi le transformă în pensiuni turistice, după modelul deja practicat pe pieţe precum Italia, Germania sau Franţa. Dacă în România agroturismul este un termen încă străin, în economiile dezvoltate vacanţele la „ţară” fac parte din strategia naţională de promovare.

A ajuns în România şi a lucrat un an în asigurări, după care a decis să pornească un business pe cont propriu. Voia să îşi deschidă un magazin, aşa că a apărut Grano. Investiţia în business a fost susţinută atât prin forţe proprii, cât şi cu susţinerea familiei. „Timp de trei ani am pierdut bani, dar am învăţat multe. La început credeam că un business poate merge singur, din prima. Am descoperit însă că este greu să pui pe picioare orice IMM.”

A deschis întâi un magazin sub brandul Grano pe strada Tudor Ştefan, în apropiere de spaţiul unde funcţionează în prezent businessul, pe strada Puţul lui Zamfir. O dată pe săptămână antreprenorul gătea risotto pentru 20 de oameni. „Am primit atunci propunerea să dezvolt businessul. Eu găteam risotto pentru că este singurul fel de mâncare pe care îl învăţasem de la mama.” Zona calea Floreasca - Barbu Văcărescu a devenit în ultimii trei ani una dintre cele mai fierbinţi zone de cafenele şi restaurante din Bucureşti, găzduind 20-25 de localuri cu afaceri estimate la peste 10 milioane de euro anual. Grano a fost de altfel un deschizător de drumuri: în momentul când Grano s-a deschis în zonă, numărul localurilor putea fi numărat pe degetele de la o mână. „Noi, italienii, suntem pasionaţi de mâncare. Am pornit de la risotto şi am început să ofer sevicii de catering pentru companii. Aşa am cunoscut-o pe soţia mea, când am mers să livrez o comandă.”

În 2010 Grano s-a mutat în spaţiul actual, businessul a crescut, iar magazinul s-a extins cu un restaurant.

Restaurantul a început treptat să meargă, ajungând la venituri de 750.000 de euro anul trecut, potrivit Ministerului de Finanţe. „Businessul a crescut încet, dar sigur. Am vrut să ies din tiparele de la acea vreme aşa că am renunţat la meniul tipărit, preferând să îl am scris pe o tablă. Meniul se schimbă constant, iar clientul poate mânca doar ce are în ofertă.” În total, restaurantul are 46 de locuri şi este căutat de clienţii care îi înţeleg modelul de business. „Am încercat să nu fiu atent în business doar la cifre, ci şi să fac ce îmi place. Cred că poţi să te consideri un bun antreprenor dacă toată lumea din jurul tău e fericită.”