Dacă la şcolile clasice de şoferi maşinile sunt dotate cu sistem dublu de comandă, în cadrul Smart Driving instructorii interacţionează cu maşina doar prin frâna de urgenţă şi volanul şoferului, în cazul unei probleme. Acest lucru îl pune pe cursant în situaţia în care să nu îşi permită să facă mişcări foarte periculoase şi îşi asumă întreg controlul asupra maşinii. Cursurile sunt ţinute de cei nouă instructori ai şcolii, piloţi cu experienţă în moto sport. Elevii plătesc între 690 de lei, în cazul unui curs care se întinde pe durata a cinci ore, şi 2.200 de lei, pentru cursurile ce durează două zile. În ce priveşte înscrierea la competiţie, participanţii plătesc o taxă de înscriere de 180 de euro, iar ulterior, dacă au fost selectaţi, 900 de euro pentru cele trei zile de competiţie. Competiţia are şi o componentă pentru juniori – tineri cu vârsta între 18 şi 21 de ani ce pot participa gratuit.

Până la începutul anului 2015, Fogliazza a investit aproximativ 150.000 de euro strict pentru şcoala Smart Driving. După lansarea proiectului Smart Driving Series, investiţia totală a depăşit 400.000 de euro (finanţare în care sunt implicaţi mai mulţi investitori), mare parte fiind direcţionată în achiziţionarea a şase autoturisme BMW. Proiectul se adresează atât tinerilor, celor care nu au împlinit încă vârsta legală de condus în România, cât şi soferilor pasionaţi. „Sunt persoane care s-au dezvoltat în domenii diferite – medici, ingineri, antreprenori – dar sunt şi pasionaţi de condus, deşi nu vor să devină piloţi, nu vor să participe la un campionat naţional, ci vor adrenalină şi emoţii într-un context sigur”, descrie el profilul participanţilor la competiţiile Smart Driving Series. Elevii şcolii de conducere defensivă sunt persoane ce provin din mediul corporate, CEO sau manageri, cu venituri medii şi peste medie, dar şi persoane care şi-au luat permisul de conducere recent, ori tineri de 16-17 ani ce nu l-au obţinut încă.

Andreea Fogliazza crede că până la finalul anului vor depăşi numărul de 1.000 de participanţi, din care aproape jumătate sunt clienţi din zona corporate. „Înainte de a angaja o persoană ce va conduce una din maşinile companiei, firmele trimit persoana respectivă la noi. Am avut clienţi din zona de VIP shuttle, bănci, IT. Astfel companiile pot să contribuie la scăderea numărului de accidente, să ofere un beneficiu angajatului lor, cât şi să reducă cheltuielile legate de administrarea flotei de maşini a firmei.” Antreprenorul observă cum, deşi şcolile de şoferi de pe piaţa locală au evoluat, componenta de conducere defensivă lipseşte din cadrul multora dintre ele, un argument în acest sens fiind scoaterea testelor obligatorii în cadrul unui poligon, lucru care nu s-a întâmplat în alte ţări vestice.

El consideră că principalul motiv pentru care s-a renunţat la poligon este legat de costurile mici, de aproximativ 1.000 de lei pentru un cursant, ce nu permit introducerea într-o şcoală de şoferi a unui program care necesită poligon, instructori pregătiţi sau maşini fără comenzi duble. Iar acestea nu sunt singurele probleme ale şoferilor din România. „Principalele probleme ale şoferilor din România sunt poziţia la volan, infrastructura – intersecţiile par construite astfel încât să te loveşti – şi modul de frânare în contextul virajelor, ce îi determină să piardă controlul maşinii”, observă antreprenorul câteva dintre motivele care determină creşterea numărului de accidente. Un prim pas în direcţia schimbării statisticilor referitoare la numărul acestora ar fi, potrivit lui Fogliazza, introducerea componentei defensive în cadrul şcolilor de şoferi. În plus, o măsură impusă în anumite ţări vestice ce priveşte limitarea gradului de motorizare a maşinilor şoferilor începători este de asemenea o măsură care ar putea ajuta.