Pentru a-şi atinge scopul, şi-a propus să concentreze activitatea companiei şi aducerea de alte servicii ale grupului care nu erau în România, spre exemplu monitorizarea serviciilor urbane, pe partea de inginerie civilă. Lucrează la un proiect pilot în acest sens ce presupune monitorizarea subcontractorilor primăriilor – salubritate, iluminat public, curăţenie, etc. „Este un instrument care, oferit primăriei, poate să îi ajute să obţină anumite discounturi sau să ceară penalităţi companiilor care nu se încadrează în anumiţi parametri.“Discută cu anumite primării şi şi-au propus ca până la finalul anului să implementeze cel puţin un astfel de proiect.

În ce îi priveşte pe clienţii din mediul privat, directorul general al Bureau Veritas observă că se împart în două categorii: cei care doresc să folosească implementarea unui sistem de management şi menţinerea calităţii produselor la un nivel dorit, şi alţii care îşi doresc doar certificatul de calitate pe care să îl înrămeze şi să îl pună pe perete. „Cred că cei mai mulţi sunt cei care vor să aibă  o certificare şi doar atât, o implementare de sistem de management şi menţinerea lui la un anumit nivel înseamnă costuri mai mari – persoane dedicate care se ocupă de acestea, implementare corectă, pregătire amănunţită a auditului şi mulţi se feresc de aceste lucruri, iar acest comportament se oglindeşte în calitatea serviciilor scoase pe piaţă.“ 

Potrivit lui Vidu, sumele care se cheltuie pe certificare sunt mici comparativ cu cifra de afaceri a unei companii, plasându-se la nivelul miilor de euro, iar o astfel de gândire nu se justifică. „O economie de câteva sute de euro poate să conducă în câţiva ani la distrugerea imaginii unei companii, prin punerea în piaţă a produselor neconforme“, observă el, arătând că majoritatea certificatelor de calitate de pe piaţa locală sunt emise de aşa-zisele „firme de apartament“. „Aproximativ 70% din piaţa certificărilor din România este deţinută de firmele de apartament, care au apărut ca urmare creşterii cererii interne, alimentată şi de legea achiziţiilor publice, care presupune existenţa unor astfel de certificări.“

Pentru a-şi atinge obiectivul dublării veniturilor, compania a început să se extindă şi în regiuni ale ţării unde nu avea activitate până acum, Clujul fiind primul de pe harta strategiei de extindere. Potrivit informaţiilor Bureau Veritas, peste 40% dintre certificatele ISO eliberate în România sunt aferente companiilor din zona Centru-Vest, însă o bună parte dintre acestea sunt emise de firme mici, de unde şi nevoia extinderii Bureau Veritas în regiune. Din Cluj-Napoca se vor coordona activităţile de testare, inspecţie şi certificare la nivel local, activităţi adresate cu precădere companiilor ce activează în domeniile construcţii, servicii şi producţie industrială, agricultură şi industrie alimentară. De asemenea, pentru creşterea portofoliului de clienţi în zona de Centru-Vest cu cel puţin 25%, compania intenţionează să deschidă un nou birou în Timişoara, în maximum doi ani. Potrivit lui Vidu, majoritatea certificatelor ISO din regiunea Centru-Vest sunt emise de firme mici.

De acreditarea companiilor care au dreptul să acorde certificare ISO se ocupă Asociaţia de Acreditare din România (RENAR), iar în cadrul acesteia sunt înregistrate 27 de companii de certificare. Organismele care activează în acest domeniu pot fi acreditate şi de alte instituţii din UE, ca de pildă TUV Rheinland România, filiala TUV Rheinland Group din Germania, sau Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii (SRAC), acreditată de OLAS, organismul de certificare din Luxemburg.

CE ÎNSEAMNĂ ISO?

Organizaţia Internaţională de Standardizare, sau International Organization for Standardization, sau Organisation Internationale de Normalisation (indiferent de ţară, numele scurt al organizatiei e tot ISO, din grecescul „isos“, care înseamnă egal), este o reţea de institute de standardizare cu un secretariat general la Geneva, care coordonează sistemul. ISO emite mii de standarde în agricultură, construcţii, echipamente tehnice, medicale, construcţii, agricultură etc. Majoritatea certificărilor ISO se referă la un anumit produs, material sau proces de producţie. 

De pildă, o companie care deţine mai multe fabrici pe o piaţă poate să nu obţină un standard ISO decât pentru una din fabricile sale. Chiar şi paharele pe care le folosesc degustătorii de vinuri fac obiectul unui standard ISO - este vorba de ISO 3591:1977, care stabileşte forma, dimensiunile şi caracteristicile obiectului. Calitatea apei potabile, etichetele aplicate produselor textile şi care prezintă modul în care acestea se spală, se calcă şi se întreţin, echipamentele de scufundare submarină sau pentru sporturi de iarnă, cărţile sau formatele cu care se lucrează în informatică fac obiectul câte unui standard, uneori dezvoltat de ISO împreună cu un organism specializat (pentru electrotehnică, textile şi aşa mai departe).

~4,5 DE MILIOANE DE EURO, reprezintă veniturile înregistrate de Bureau Veritas în România anul trecut

60 DE ANGAJAŢI lucrează în cadrul birourilor Bureau Veritas

27 DE ORGANISME de certificare de sisteme de management – calitate existente pe piaţa locală sunt acreditate la RENAR