În plus, legea le permite statelor membre să interzică vânzarea pe internet a tutunului, stabileşte cerinţe de calitate şi de siguranţă pentru ţigaretele electronice şi stabileşte dimenisuni minime pentru avertismentele tipărite pe pachete. Amânarea şi incertitudinea cu privire la data la care va intra în vigoare, nu ajută afacerile BAT, potrivit Gemmei Webb, care spune că „incertitudinea nu este bună pentru afacerea nostră. Este necesar timp pentru a ne putea adapta echipamentul pentru a produce ţigările conform legii“. Iar despre interzicerea ţigărilor mentolate, care cel mai probabil va avea loc în 2019-2020, spune că „oamenii se vor adapta, cum au făcut-o ani la rândul, cu fiecare reglementare implementată“.

În cazul în care producătorii nu ar avea suficient timp la dispoziţie pentru modificări ale liniilor de producţie, „atunci piaţa se deschide către produse ilegale şi guvernul va pierde bani“. Anual, producătorii de ţigarete de pe plan local virează în jur de 3 miliarde de euro pe an din taxe şi impozite la bugetul de stat. Într-o singură lună, nivelul de taxe pe care le plătesc BAT, Philip Morris şi JTI, ajunge la 230 de milioane de euro. „2.000 de kilometri din graniţa României sunt cu ţări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, iar din aceste pieţe vin multe ţigări, care sunt de 3-6 ori mai ieftine. Importurile ilegale afectează piaţa ţigărilor legale de aici. Ne afectează şi pe noi, dar şi guvernul. În prezent, guvernul pierde 40 de milioane de euro pe lună din cauza pieţei negre“, spune Gemma Webb. 

Conform celor mai recente informaţii, în primele cinci luni ale anului contrabanda a crescut faţă de anul trecut, iar în regiunea de nord-est a ajuns la un nivel record, de peste 50%. Piaţa neagră a ţigaretelor a avut o evoluţie fluctuantă în primele cinci luni din 2016: 16,9% în mai, în creştere faţă de 14,6% în martie şi în uşoară scădere faţă de ianuarie 2016 (17,8%), conform ultimelor date ale companiei de cercetare Novel Research. Procentul de 16,9% continuă să depăşească media de 16% din 2015, precum şi cea a ultimilor cinci ani, de circa 15%.

O altă preocupare a industriei producătoare de ţigarete se leagă de modificarea ambalajelor pachetelor de ţigări: pozele vor fi mai mari, la fel şi avertismentele şi numărul de telefon la care pot suna cei care vor să se lase de fumat. O asemenea măsură este, de fapt, încă un pas către plain packaging (care există deja în Australia şi este pe cale de a fi aplicată în Marea Britanie), care presupune ca pachetele să aibă toate aceeaşi culoare şi numele brandului inscripţionat pe pachet, fără logouri şi culorile specifice. 

Şefa BAT România nu vede trecerea la asemenea pachete ca fiind o alegere înţeleaptă şi este încredinţată că „deschide piaţa pentru produse ilegale, problemă şi asta am văzut în Australia, şi cercetările au demonstrat de-a lungul timpului că imaginile, avertismentele sau plain packaging nu influenţeză fumătorii. Fumătorul va fuma“.

Chiar în ziua în care am avut interviul cu Gemma Webb, ţigaretele ale BAT s-au scumpit cu 50 de bani, iar ea argumentează că acest lucru a fost provocat de „directivă (nr. 2014/40/UE), pentru că legea are impact asupra modului nostru de operare, iar aceste schimbări ne afectează costurile operaţionale“, iar despre o altă scumpire nu dă detalii.

Ţigările şi produsele din tutun au ajuns să aibă o contribuţie de circa 20% în totalul exporturilor de alimente, băuturi şi tutun anul trecut, un maxim istoric. Pe piaţa locală sunt deschise trei mari fabrici de ţigări, fiecare dintre jucătorii internaţionali având o unitate de producţie aici; Japan Tobacco International (JTI) produce în Capitală şi Philip Morris International (PMI) în Otopeni, judeţul Ilfov. În unitatea de producţie de la Ploieşti, BAT a investit în ultimii cinci ani în jur de 100 de milioane de euro, potrivit reprezentantei companiei, iar 45% din producţie pleacă peste hotare, către 25 de ţări, printre care Brazilia, Rusia sau Italia.

La primul interviu, acordat în 2012 revistei Business Magazin, Gemma Webb spunea că îî place România, că s-a adaptat repede la viaţa din Capitală şi că vrea să rămână mai mulţi ani la conducerea afacerii BAT în ţară. Acum, la distanţă de patru ani, Webb se declară tot încântată de locurile de aici, de oamenii „prietenoşi şi foarte bine educaţi“; spune că vede România ca un „mediu bun pentru afaceri“ şi mai vrea să petreacă cel puţin un an pe meleagurile noastre.