Bogdan Popovici râde la întrebarea „câte restaurante vrei să deschizi?“: „Eu aş vrea să deschid un milion de astfel de restaurante. Şi asta pentru că eu cred că toţi oamenii trebuie să mănânce mâncare de calitate pentru a avea o viaţă de calitate. Realist vorbind, în trei ani aş putea deschide între 10 şi 15 restaurante, dezvoltate exclusiv de noi, pentru că nu vreau francize. În 5 ani sper să ajungem la 30 de restaurante şi la capacitate de a servi 10.000 de oameni pe zi. Cu un restaurant vom putea servi până la 300 de oameni pe zi, iar până la sfârşitul acestui an, când am putea avea 3 restaurante, vom servi 1.000 de oameni pe zi“, estimează antreprenorul, care şi-a bazat planul de afaceri pe un bon mediu de 10 lire.

Deşi om de finanţe, Bogdan Popovici nu se află la prima experienţă cu afaceri în zona restaurantelor. Născut în 1984, a absolvit în 2003 Liceul de Informatică „Tudor Vianu“ şi a obţinut o bursă integrală de studii la una dintre cele mai scumpe universităţi din Statele Unite ale Americii, Dickinson College. A ales Dickinson pentru că este recunoscută ca una dintre cele mai bune din America pe programe de imersiune în străinătate („study abroad“), iar el îşi dorea mult să studieze în China. A studiat International Business & Management, iar anul III l-a petrecut în Beijing, la Peking University. În mai 2007 a terminat facultatea şi s-a mutat în New York pentru a-şi căuta o slujbă pe Wall Street. „Era visul meu de când am fost prima data în New York, când aveam 12 ani, să lucrez pe Wall Street.

Toamna lui 2007 marca începutul marii crize globale, epicentrul ei fiind chiar sectorul pentru care aplicam să lucrez - Subprime Mortgage Origination. Mi-am irosit toate economiile în primele două luni şi nu am fost în stare să îmi găsesc o slujbă. Aşa că m-am angajat ca ospătar la un restaurant în Brooklyn ca să îmi pot plăti chiria în timp ce îmi căutam de lucru“, povesteşte Bogdan Popovici. În 4 luni a progresat de la ospătar la asistent manager, iar apoi la general manager. În cele 6 luni a aplicat la aproximativ 180 de fonduri de investiţii şi de bănci: „În medie, trimiteam o aplicaţie pe zi. Aproape extenuasem toate companiile din Pagini Aurii de la capitolul finanţe. A 181-a companie la care am aplicat, BlackRock, m-a angajat“.

BlackRock ajuta fondurile de investiţii care făcuseră investiţii neprofitabile în subprime să le lichideze. Primul său job a fost să evalueze investiţiile neperformante ale băncilor şi să încerce să le lichideze. „Am avut mare noroc că am lucrat la BlackRock pentru că ea a fost printre singurele companii care au beneficiat de pe urma crizei. Criza a dat renumele pe care îl are astăzi compania Blackrock. Toate băncile care au dat faliment au venit întâi la Blackrock să îi ajutăm să lichideze obligaţiunile lor subprime. Toate erau bănci la care aplicasem pentru slujbe cu doar două luni înainte“, subliniază Bogdan Popovici de ce jumătatea de an în care nu şi-a găsit de lucru a fost dublu avantajoasă (a ajuns să lucreze în domeniul momentului şi între timp a bifat experienţa de lucru într-un restaurant). În vara lui 2008, criza a început să se răspândească în Europa şi BlackRock l-a trimis la Londra pentru a aplica aceeaşi reţetă şi pentru clienţii europeni. În 2009 a devenit manager de portofoliu: „Asta a însemnat că am primit pe mână 100 de milioane de dolari cu scopul de a îi investi în obligaţiuni performante. Dacă performanţele erau pe măsura aşteptărilor, compania îţi dădea din ce în ce mai mulţi bani pe mână. După doi ani şi jumătate, în 2011, ajunsesem să am pe mână 500 de milioane de dolari“. În 2011 s-a mutat la Wellington Management şi în 2013 la Schroders („cel mai prestigios fond de investiţii britanic“).

Când şi-a dat demisia de la Schroders, în martie 2015, pentru a deveni antreprenor, Popovici coordona asseturi în valoare de 2 miliarde de dolari. Dar nu se află nici la prima experienţă antreprenorială: „La 15 ani am fondat prima mea companie, al cărei unic angajat eram eu. Făceam web design într-o perioadă (anul 2000) în care nu existau foarte multe companii care făceau site‑uri web. Companiile de publicitate internaţionale erau singurii mei concurenţi serioşi. Doar că preţul lor era de aproximativ 5.000 de dolari pentru un site. Eu ceream între 500 şi 1.000 de dolari. Până am plecat în America am făcut aproximativ 40 de siteuri web“.

Cât a lucrat pe Wall Street şi în City, Popovici nu şi-a exersat aptitudinile antreprenoriale, dar a investit (ca angel investor) în proiecte precum Skara, un joc multiplayer dezvoltat de un studio londonez, Unreal4.

A renunţat însă la munca în finanţe pentru Vita Mojo, care are potenţialul de a fi „the next big thing“, după cum spune Popovici, care se bazează în pronosticurile lui pe modul cum au evoluat diverse investiţii în care a fost implicat, dar şi pe o analiză riguroasă a pieţelor implicate. Popovici compară şansa Vita Mojo de a deveni un unicorn cu alte businessuri din alimentaţie care au depăşit valoarea de 1 miliard de dolari: Shake Shack, restaurantul american de burgeri care a ajuns la o valoare de piaţă de 1,5 miliarde de dolari cu 60 de restaurante sau Pret-a-Manger, reţeaua britanică cu 110 restaurante şi o valoare de piaţă de 1,6 miliarde de dolari. „Cu siguranţă Vita Mojo are potenţialul de a deveni un unicorn. Depinde doar de mine şi de Ştefan dacă vom reuşi să ducem această idee în liga mare.“