Managerul îşi doreşte ca Braiconf să îşi facă simţită prezenţa în pieţele externe şi să intre în lupta cu giganţii din moda pentru bărbaţi purtând numele pe care compania îl are de peste şase decenii şi care are origini cât se poate de româneşti. Aşa, ar putea repune Brăila pe harta economică internaţională, la fel cum era în perioada interbelică, cand pe malul Dunării se stabilea preţul cerealelor în Europa, după cum spune chiar executivul. Odată cu instalarea capitalismului însă, în Brăila, la fel ca în multe alte zone din ţară, industria producătoare a început să intre în declin şi cei care făceau comerţ înainte au ţinut cu greu sau deloc pasul cu businessul născut în spirit concurenţial.

„Toată lumea spune că pe vremea comunismului în România se producea. Este adevărat, însă scopul firmelor de atunci era altul, acela de a realiza produse care să facă obiectului trocului cu alte ţări, nu era o piaţă concurenţială. Braiconf a funcţionat la fel până la începutul anilor ’90, când s-a luat decizia de a produce în sistem lohn. Aceasta a fost salvarea Braiconf“. Alte companii însă nu au reuşit să reziste pe piaţă pentru că, mai spune Dan Simionescu, nu au ştiut ce strategie să abordeze odată ieşite din era comunistă.

În 1991 Braiconf a prins viaţă din nou, ca societate pe acţiuni. Obiectul de activitate al acesteia era producţia de lenjerie intimă pentru bărbaţi, cod CAEN care a rămas neschimbat chiar şi acum. Nu se ştie dacă sau cât timp Braiconf a realizat lenjerie intimă pentru bărbaţi sau dacă în urmă cu şase decenii, pe lângă cămăşi, compania realiza astfel de produse. Cert este însă că numele fabricii se leagă cel mai strâns de producţia de cămăşi pentru bărbaţi. De-a lungul timpului, din fabrica de la Brăila au plecat cămăşi produse pentru nume din industria de modă internaţională ca Versace, Kenzo sau Armani. Acum, Braiconf îmbracă clienţii unor retaileri de fashion ca Eton din Suedia, Harmont & Blaine din Italia sau ECCE (Franţa).

Propunerile de parteneriate în sistem lohn încă vin spre producător, dar focusul Braiconf s-a mutat acum pe producţia sub nume propriu, pe care îl şi alimentează lunar cu noi produse în cele 17 puncte de vânzare.

Cel mai îndrăzneţ pariu făcut recent de brandul românesc de cămăşi este concept store-ul deschis anul trecut în The Grand Avenue, galeria comercială din hotelul de cinci stele JW Marriott din Bucureşti. Este prima mutare de acest gen făcută de un producător local de textile, care s-a aşezat la propriu lângă branduri precum Valentino, Louis Vuitton, Ermanno Scervino, Escada, Roberto Cavalli sau Dolce & Gabbana.

Modul cum Braiconf va ataca poziţia acestor retaileri şi pe alte pieţe este un subiect care va merita urmărit, dat fiind că zarurile nu sunt aruncate, iar planul de intrare în retailul global cu brandul propriu încă se desenează în conducerea producătorului.

Până atunci, Braiconf îşi canalizează o parte din energie şi pe creşterea numărului de angajaţi. Mai are nevoie de 100 de oameni care să înveţe meserie de la croitoresele care lucrează în complexul de clădiri de pe Strada Şcolilor nr. 53 din Brăila. Aici, în clădirea ridicată chiar odată cu lansarea pe piaţă a brandului românesc, 900 de oameni lucrează zilnic (în producţie sau în zona administrativă) la realizarea a circa 900.000 de cămăşi bărbăteşti, bluze sau rochii pentru femei şi articole de îmbrăcăminte pentru copii (cele din urmă reprezentând o parte mică a volumului lucrat de companie).

Braiconf a fost, în ultimii 30 de ani, singurul angajator pentru multe dintre croitoresele care îi construiesc cămăşile. Fiecare are rolul său bine stabilit în producţia şi în istoria companiei, iar rotiţele din producţie se mişcă precum un ceas elveţian tocmai pentru că aproape fiecare guler, manşetă sau tiv de cămaşă este rezultatul multor ani de exerciţiu şi de tipare.