Povestea apei de izvor din Codrii Vlasiei

Autor: Ioana Mihai-Andrei Postat la 12 iulie 2016 3850 afişări

Investiţii de 16 milioane de euro, o cifră de afaceri de 45,2 milioane de lei în 2015, cu un profit de 7 milioane de lei şi 156 de angajaţi sunt doar câteva din cifrele de pe cartea de vizită a apei Calipso. Afacerea fondată în 1991 de o familie de antreprenori se bazează anul acesta pe o creştere de circa 30% a vânzărilor.

Povestea apei de izvor din Codrii Vlasiei

Cum au ajuns totuşi să vândă 150 de milioane de litri de apă? „În 2001 ne-am dat seama că producţia de ambalaje nu mai este de viitor, pentru că se ascuţea concurenţa pe piaţă, marjele erau în scădere.“ Tot tatăl antreprenoarei a fost cel care a ales noul domeniu de activitate, iar Daciana Siderache spune că alegerea a fost determinată de faptul că tatăl său cunoştea un hidrolog care îşi dăduse doctoratul în pânzele freatice ale Bucureştiului. „L-a sfătuit pe tata, i-a explicat că apele din pânza freatică a Bucureştiului sunt foarte bune, la adâncime sunt foarte bine păstrate, necontaminate, şi asigură un debit mare. Ne-a spus exact unde trebuie forat, la adâncimi de peste 245 de metri. Acum forajele merg şi până la 260 sau 270 de metri.“ Iar tânăra antreprenoare povesteşte că în funcţie de semnalele pe care le dă aparatul de forat se poate şti ce concentraţie are solul la diferite adâncimi, dacă e argilă sau nisip. Acum fabrica de apă Calipso are nouă foraje, iar sursele de apă au fost stabilite în 2008 şi 2009. După ce realizează forajul, prin conducte, apa ajunge în staţiile de decantare, filtrare, „nu intervenim asupra proprietăţilor fizico-chimice; cum e la sursă, aşa o îmbuteliem, doar ne asigurăm că nu are niciun fel de impurităţi; uneori pompa trage şi nisip. La final există o etapă de ultrafiltrare. Omul nu intervine în proces: dacă se întâmplă ceva, utilajele declanşează alarme care opresc procesul. Înainte de repornire, circuitele sunt curăţate“, detaliază Siderache paşii de producţie.

Ea a ales Facultatea de Farmacie pentru studii, după ce fusese admisă şi la medicină, şi la farmacie; tatăl său i-a atras atenţia că dacă face farmacia, are şansa, la un moment dat, să facă o afacere în domeniu. A renunţat la farmacie, deşi şi-a luat şi gradul de diriginte, pentru că în timpul practicii şi-a dat seama că nu i se potrivea postura de farmacist; pe parcursul studiilor a avut permanent contact cu firma, din anul II, „şi mi-am dat seama că nu pot să stau într-o farmacie. Totdeauna mi-a plăcut libertatea de a face ce vreau, când vreau, unde vreau – să lucrez de acasă, din maşină, din secţie. Nu să stau într-un loc fără rost. Mi-a plăcut foarte mult aici pentru că în industria alimentară, de FMCG, mereu faci ceva nou, care te ţine în alertă. Eu nu fac mâine ce fac şi azi“. Iniţial, povesteşte ea, a tradus nişte manuale pentru nişte utilaje, apoi a început să citească mai mult despre apă, ulterior s-a ocupat de vânzări, fiind responsabilă de relaţia cu reţelele de magazine. Experienţa de lucru cu reţelele de magazine s-a dovedit utilă şi în strategia de dezvoltare a firmei; acum mai bine de 65% din volumele de apă vândută sunt mărcile proprii pentru retaileri (ca Profi, Lidl, pentru care livrează apă şi răcoritoare private label). În timp, Daciana Siderache s-a implicat şi în activităţile de verificări ale calităţii apei: „Am implementat sisteme, am pus la punct departamente. Ne-am dorit mereu să avem ceva în plus faţă de alţii“.

La terminarea facultăţii, în 2005, firma atinsesem maximul capacităţii de producţie în Voluntari, unde Calipso îmbutelia doar apă plată, cu ph de 8,2 - „am zis să nu o stricăm, pentru că dioxidul îi creşte aciditatea, scăzând PH-ul. A început proiectul unei noi fabrici, o decizie destul de greu de luat“. Iar Siderache aduce şi argumente: piaţa de ape minerale era destul de saturată, oamenii nu-şi permiteau un consum mai mare, motiv pentru care antreprenorii bucureşteni au ales să rămână în continuare în domeniul apelor de izvor.

Pentru a construi o nouă fabrică, au ales tot proximitatea Capitalei, au cumpărat un teren de 4 hectare, în 2007, încadrat în extravilan, agricol, fără PUZ şi autorizaţii. „Dacă venea o multinaţională să investească, sigur se găseau variante de a scurta timpul necesar pentru autorizaţii. Şi noi avem bani de investiţii.“ Firma avea la momentul respectiv două credite pentru investiţii luate de la două bănci, dar una a zis că nu-l mai dă, cealaltă l-a redus. De aceea fabrica este construită doar pe jumătate faţă de planurile iniţiale. „De când am luat terenul şi până am început producţia am cheltuit 10-11 milioane de euro. Investiţiile totale au ajuns 16 milioane de euro“, spune Daciana Siderache, care completează că reţeta de finanţare pe baza căreia s-a dezvoltat firma a fost în proporţie de 70% credit bancar, iar diferenţa, fonduri proprii.

În rândul celor mai importante momente din evoluţia firmei tânăra antreprenoare punctează anul 1999, când au cumpărat un utilaj pentru preforme în valoare de 1 milion de euro, „ceea ce mi se pare extrem de curajos. Aveam active cu care am garantat creditul în dolari. După 2-3 ani aveam acelaşi sold ca la începutul creditului“. Apoi, continuă ea enumerarea, 2008-2009 „au fost ani destul de gri, pentru că finanţările se obţineau greu, construcţia mergea greu, pentru domeniul nostru nu se dau fonduri europene“. Un alt moment dificil a fost perioada 2012-2013, când tatăl său s-a îmbolnăvit şi s-a retras din activitatea firmei.

Tânăra antreprenoare spune că familia sa primeşte câte două-trei oferte de vânzare pe an, dar nu dă niciun alt detaliu pe marginea subiectului. „Nu am pus în balanţă o astfel de decizie, cred că mai am multe lucruri de făcut aici - cred că această firmă are foarte mult potenţial şi deocamdată eu mă regăsesc aici“, spune Siderache. Nicio zi de muncă nu arată la fel cu alta, pentru ea: „Am zile în care încep la 5 dimineaţa, zile în care încep la 10, am zile în care termin la 11, zile în care plec de muncă la 4, depinde de randamentul meu din ziua respectivă. Programul mi-l fac eu, dar nicio zi nu este la fel, dar asta este libertatea pe care eu mi-am câştigat-o. Şi nu am vacanţe, în care să mă deconectez 100%, ăsta este preţul pentru libertatea câştigată într-un an de zile. Nu pot să stau o săptămână fără să citesc mailuri: în concediu, merg într-un loc în care există wireless, copiii au lucruri cu care pot să se joace, iar cineva din familie îi supraveghează foarte atent“. Primele cifre la care se uită dimineaţa sunt vânzările din ziua anterioară, cele lunare, medii, pe client, pe articol, câte tiruri ies din fabrică. „Vânzările de anul acesta sunt peste cele de anul trecut, până acum, cam cu 20%, iar pentru întregul an am aşteptări mai mari, de 30-35%.“

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

/actualitate/afaceri/povestea-apei-de-izvor-din-codrii-vlasiei-15524013
15524013
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.