Auditul de securitate fizică este o măsură impusă de Uniunea Europeană şi în general este văzut ca o povară. Pentru multinaţionale şi pentru companiile mari, această măsură nu este văzută ca un inconvenient, deoarece cele mai multe sunt deja la zi la acest capitol, dar, pentru firmele mici, faptul că ar putea fi nevoite să instaleze sisteme de securitate (sisteme de alarmă, camere de luat vedere) pe care nu le-ar considera cruciale sau pe care nu şi le-ar permite este un inconvenient. „Din punctul de vedere al percepţiei pieţei asupra acestei măsuri există un indicator major de insatisfacţie. Cei mai mulţi dintre clienţi consideră aceste măsuri abuzive. Obligativitatea alocării unui buget pentru un nivel de securitate certificat de către poliţie este socotit o ingerinţă în treburile interne ale companiilor“, spune Paraschiv. "Deşi ar putea fi privită ca un cost suplimentar (şi nu sunt costuri foarte mari), evaluarea de risc făcută corespunzător aduce beneficii societăţilor cel puţin pentru că le permite să-şi dozeze mult mai judicios măsurile de securitate astfel încât să realizeze o prevenţie reală şi realistă a ameninţărilor şi riscurilor la care sunt expuse.", este de părere Gabriel Badea, preşedintele Federaţiei Serviciilor de Securitate.

Totuşi, poate firmele ar fi mai înclinate să apeleze la evaluatori, dacă măsurile impuse s-ar dovedi eficiente sau dacă acest fapt s-ar corela cu reducerea numărului de furturi: „Până în prezent nu există un indicator de măsură a eficienţei acestor măsuri în raport cu indicatorii de criminalitate daţi tot de către poliţie“, explică oficialul de la ScottVias. Compania ScottVias a încheiat 54 de contracte de analiză de risc în 2015 până în acest moment. În cadrul acestor contracte au fost efectuate un număr de 75 de inspecţii (mai mulţi clienţi având mai multe puncte de lucru).

Piaţa pe care această măsură o va genera îi face pe evaluatori mai dispuşi să explice clienţilor beneficiile acestor măsuri. Dacă luăm în calcul că fiecare din cele 450.000 de societăţi comerciale active în România trebuie să îşi facă evaluarea, afacerea evaluatorilor de risc se duce în rândul zecilor de milioane de euro. „În acest moment, în România, rata de realizare a evaluărilor de risc este mai mică de 20%“, estimează Paraschiv. Scăzând acest procent, înseamnă că în jur de 360.000 de firme de pe plan local necesită o evaluare, care ar costa minimum 100 de euro, ceea ce duce piaţa evaluărilor de securitate la 36 de milioane de euro. Pe de altă parte, Gabriel Badea, preşedintele Federaţiei Serviciilor de Securitate este de părere că procentul este mai mare. "Din informaţiile pe care le am, nivelul de conformare la cerinţele legale vis-a-vis de evaluarile de risc la securitate fizică este destul de mare, peste 60%. Se poate asuma că nivelul de conformare va creşte şi mai mult până la sfârşitul anului.", spune el.

Statutul societăţilor comerciale, din punctul de vedere al securităţii, este unul foarte precar, subliniază Marian Paraschiv: „Societăţile comerciale din România nu se prezintă deloc bine. În cele mai multe cazuri, acestea «bifează» o investiţie minimă în echipamente şi subsisteme care nu acoperă în mare măsură aceste riscuri. De exemplu, o statistică neoficială arată că peste 80% din imaginile înregistrate de către camerele de supraveghere sunt inutilizabile. Camerele de luat vederi fie sunt amplasate prost, fie au rezoluţie foarte slabă“, adaugă el. În România în 2013 s-au înregistrat 57.557 de furturi, conform Eurostat, ceea ce plasează România la mijlocul clasamentului european în statistica de acest tip. În Germania s-au înregistrat cele mai multe furturi în 2013, peste 1,8 milioane, iar cele mai puţine au avut loc în Liechtenstein (233).

O asemenea analiză de risc la securitatea fizică nu se realizează o singură dată, ci cel puţin o dată la 3 ani. De asemenea, analiza se efectuează înaintea instituirii măsurilor de securitate şi se revizuieşte în cel mult 60 de zile de la producerea unui incident de securitate şi în cel mult 30 de zile de la modificarea caracteristicilor arhitecturale, funcţionale sau a obiectului de activitate al unităţii.

CUM SĂ TE ASIGURI CĂ EVALUAREA ESTE FĂCUTĂ ÎN MOD CORECT:

Numele evaluatorului trebuie să figureze în Registrul naţional al evaluatorilor de risc la securitatea fizică – RNERSF;

Evaluatorul întocmeşte documentaţia privind analiza de risc fără a se deplasa la obiectiv pentru culegerea datelor despre acesta (doar în baza unor discuţii telefonice, e-mailuri sau fotografii);

Timpul de efectuare a întregii lucrări este mai mic de 72 de ore (este un timp minim apreciat în cazul celor mai mici obiective);

Raportul de evaluare nu prezintă o detaliere a situaţiei şi elementelor fizice (împrejmuire, construcţii, încăperi, instalaţii, echipamente etc.) existente în obiectiv (detalii şi elemente în baza cărora se face analiza şi se completează grila de evaluare a nivelului de risc);

Măsurile recomandate pentru diminuarea riscurilor identificate nu sunt punctuale (număr şi poziţionare posturi de pază, zone în care trebuie instalate elemente ale sistemului tehnic de securitate şi tipul acestora, tipul, locul şi modul de instalare a elementelor mecanofizice - grilaje, uşi, seifuri, încuietori etc.);

Măsurile recomandate nu se regăsesc în grila de evaluare a nivelului de risc;

Numărul total al paginilor acestuia este sub 20;

Datele introduse în raport nu reflectă realitatea de pe teren;

Evaluatorul nu prezintă şi nu argumentează măsurile recomandate pentru diminuarea riscului la securitatea fizică, precum şi termenul de implementare a acestora, care nu poate depăşi 60 de zile.

DACĂ VREI SĂ DEVII EVALUATOR DE RISC TREBUIE SĂ:

Ai cetăţenie română, studii superioare şi un cazier curat.

Aduci dovada unei experienţe de cel puţin trei ani în domeniul securităţii fizice.

Să urmezi un curs de evaluator, după a cărui promovare se face înscrierea în RNERSF.