În prezent oficialii statului român vorbesc de schimbarea legislaţiei achiziţiilor publice, dar Badea vorbeşte şi de o directivă europeană din 2014, care se referă la achiziţiile publice şi care exclude, în principiu, criteriul preţului celui mai mic în favoarea unui raport dintre preţ şi calitate. „Nu ştiu în ce măsură se va transpune asta în legislaţia românească, dar ar fi un imens ajutor. Şi la nivel european s-a constatat că, de ani de zile, de când se folosea criteriul preţului celui mai mic, calitatea serviciilor a scăzut mult, profitabilitatea firmelor a scăzut mult şi, în consecinţă, taxele încasate de stat s-au redus. Era un cerc vicios al pierderilor pe toate fronturile, era deprofesionalizare, erau pierderi financiare şi la bugetul de stat. Comisia Europeană a venit cu propunerea renunţării la dictatura preţului celui mai mic, care descurajează inovaţia, competitivitatea, împinge spre evaziune fiscală şi încălcarea drepturilor angajatului.

Europenii vor ca legislaţia pe domeniul achiziţiilor publice să acorde o importanţă deosebită aspectelor sociale, pentru că există în directivă o prevedere care spune că pe parcursul derulării contractelor publice, contractorul trebuie să urmărească respectarea drepturilor angajaţilor şi dacă se constată încălcări, să înceteze contractul imediat, ceea ce nu se întâmplă acum. Există firme care licitează, câştigă la un anumit preţ, apoi îşi dau seama că  preţul nu este sustenabil şi fac economii pe seama angajaţilor, care nu mai au contract de muncă, nu se plătesc taxe, nu le este respectat dreptul la concediu“, explică Badea.

Cât "costă“ un agent? Există, spune şeful GSS, costuri de recrutare: verificarea candidatului, filtrarea din punctul de vedere al aptitudinilor şi caracteristicilor personale, pe urmă trecerea printr-un curs de calificare, dacă nu este calificat, apoi echipamentul şi uniforma. „Şi aici există o discuţie, pentru că există firme care nu investesc în uniforme şi ai nişte agenţi care nu arată cum trebuie şi nu impun respect. Urmează instruirea iniţială, protecţia muncii, plata inspectorilor care îi controlează pe agenţi, pentru că, în baza legii, agenţii trebuie controlaţi de două ori pe zi. Costurile din spatele serviciului, în afară de cel salarial, sunt cam 30 - 40% din cel salarial. În contextul în care se lucrează cu principiul preţului cel mai mic, nu se prea poate face aşa ceva. Şi atunci vezi oameni care nu arată cum trebuie şi nu sunt instruiţi, aşa că uneori este mai riscant cu agent de pază decât fără agent de pază.“

Gabriel Badea, care face această meserie din 1995 şi a înfiinţat firma în 1999, admite că multe companii din zona de securitate sunt create pentru câte un singur contract, de unde şi fragmentarea pieţei, pe care activează 1.635 de companii. „Primele 100 au cifre de afaceri semnificative, restul sunt «one show man». Piaţa dovedeşte o oarecare lipsă de pregătire, amatorism“, explică Badea.

Cum va evolua sectorul în următorii 3 - 5 ani? Gabriel Badea crede că fragmentarea se va diminua, că vor rămâne doar firmele care au un portofoliu de clienţi care au nevoie de securitate şi vor pieri companiile care lucrează pentru nevoi create mai mult sau mai puţin artificial.

Serviciile vor îngloba din ce în ce mai multă tehnologie, agenţii de securitate vor fi din ce în ce mai specializaţi şi vor deveni mult mai competenţi în a lucra cu tehnologia şi a-şi spori capabilitatea prin folosirea tehnologiei. Piaţa în ansamblu, volumul de vânzări va creşte, dar nu cantitativ, ci calitativ. Numărul de agenţi se va diminua constant, dar volumul de vânzăări va creşte, pentru că soluţiile de securitate vor deveni mai populare şi vor suplini reducerea numărului de personal.“