”La început ne-am stabilit o identitate foarte clară, pe care ne-am păstrat-o: zona home & deco vintage retro clasic, cel mai artistic furnizor de soluţii pentru acest segment. Dar habar nu aveam cât este nişa asta“, povesteşte Mănescu. Pe măsură ce afacerea a tot crescut, vizibil fiind şi prin numărul mare de clienţi ce reveneau, cei doi şi-au dat seama că nişa lor este cam mică pentru cerinţele pieţei şi şi-au propus ”să încorporeze“ şi zona de mobilier modern. ”Oamenii spuneau: «Da, e frumos ce aveţi voi, dar noi vrem să renovăm o casă». Aşadar, ne-am adaptat şi am început să aducem şi mobilier modern, soluţii de amenajare contemporane, strategie care merge foarte bine. Acum ne aflăm în dilema următoare - Retro Boutique este prea mare pentru a fi retro şi prea mare pentru a fi boutique“, spune Mănescu, râzând.

Iar preferinţele clienţilor sunt tot mai variate. ”Avem mult mai multă informaţie ca înainte. Mai mult decât atât, omul călătoreşte, vede, intră în contact cu diverse civilizaţii etc.“, adaugă antreprenorul. Pe de altă parte, trendurile sunt ciclice în orice domeniu, iar designul modernist, scandinav, care e acum la modă, recreează o epocă a anilor ’50, spune acesta. ”Noi avem de-a face cu o bază care e revizitată periodic, ştearsă de praf şi reinterpretată. Dacă avem un ochi critic, prea puţin din tot ce se inventează în domeniu este nou. Dacă am suficient talent, eu pot să spun această poveste la nesfârşit, readaptată. Şi pot să o spun frumos, pentru că este o creaţie a omului, ceva care nu se învecheşte.“

Pe de altă parte, antreprenorul ţine să precizeze că Retro Boutique nu şi-a propus şi nici nu şi-ar dori să devină un competitor pentru marii furnizori de mobilier, ”pentru că asta ne-ar distruge identitatea şi parfumul, iar noi vrem să oferim fiecărui client o soluţie personalizată. Nu poţi să te ocupi de ei în momentul în care faci mass-market. Cei mari nu au timp să asculte clientul“, punctează Mănescu. Recunoaşte că de la lansarea afacerii, piaţa a crescut, însă, după părerea sa nişa se aglomerează nu de la micile magazine, care apar şi dispar, ci din cauza marilor retaileri care au profitat de creşterea segmentului şi, deşi nu au afacerea principală în segmentul home & deco, îşi fac o astfel de divizie. ”Dar elefantul se mişcă greu şi aici este partea frumoasă. Ştiţi cum sunt păsărelele acelea care zboară printre picioarele elefanţilor şi întotdeauna ajung în faţă. Asta este povestea: ce vrei să fii - cea mai strălucitoare colibri din poveste sau elefantul?“, înteabă retoric antreprenorul. Totuşi, raportându-se doar la retailul online de home & deco, ţine să precizeze că Retro Boutique a crescut peste media segmentului şi a muşcat din cota de piaţă a altora, chiar dacă pe alte părţi a pierdut. ”E un proces dinamic, pierzi într-o parte, câştigi în alta. Piaţa e mai matură ca acum şase ani. Savana se aglomerează, au început să apară din ce în ce mai mulţi elefanţi, dar asta e altă poveste“, adaugă Mănescu.

Ţine să precizeze, de asemenea, că bugetul schiţat la începutul anului nu se respectă, de cele mai multe ori, cheltuielile fiind imprevizibile. Chiar şi bugetul stabilit la finele anului trecut a fost depăşit, însă antreprenorul descrie fenomenul ca un haos creativ. ”Desigur, cei mari, elefanţii, înainte să păşească îşi calculează fiecare pas. Totul e gândit, desigur, nu pot irosi energie inutilă. La păsările colibri situaţia e mult mai dinamică“, spune el zâmbind. Deocamdată, fondatorii Retro Boutique aşteaptă roadele noii structuri implementate, însă şi-au propus ca în scurt timp să atragă o finanţare externă, mai exact la sfârşitul acestui an, ”pentru a putea trece la următorul obiectiv“. Pe termen mediu, planurile se împart în două direcţii. ”Una este extinderea pe pieţe din regiune sau chiar Europa de Vest - Franţa, Austria, Germania. Genul de servicii pe care noi îl abordăm, personalizarea produselor oferite, are un potenţial foarte bun acolo unde oamenii au o putere de cumpărare mai mare“, explică antreprenorul. Pe de altă parte, în ţară ar exista posibilitatea francizării – puncte de consiliere, mici showroomuri, deschise în oraşele aflate în expansiune, precum Timişoara, Cluj, Iaşi sau Constanţa. ”Dacă ne ajută economia şi lucrurile merg bine, la sfârşitul acestui an sper ca lucrurile să fie aşezate, iar în 2018 am putea face şi pasul acesta.“

Octavian Mănescu povesteşte că a început aventura antreprenoriatului înainte de Retro Boutique, fiind implicat în altă afacere, lucru care l-a ajutat oarecum să vadă ”cum e să sar cu paraşuta după ani de zile în care am fost angajat“. De profesie inginer în telecomunicaţii, a lucrat într-o multinaţională, în telecom, ”un loc călduţ, de unde nu prea vrei să pleci - salariile sunt bune, munca e OK. Puţini aleg să rişte“, povesteşte el. Partenera sa, care lucra ca director financiar în cadrul aceleiaşi companii, nu avea experienţă antreprenorială, însă pasiunea comună, rezistenţa la efort şi apetitul pentru risc pe care le împărtăşeau au generat un cumul de factori ce i-au determinat să-şi încheie cariera corporatistă. ”În matricea corporatistă porcesele sunt optimizate pentru ca oamenii să facă acelaşi lucru foarte bine de 11.000 de ori, repetitiv. Este o paradigmă a succesului capitalist pe care au găsit-o alţii acum 100 de ani şi au implementat-o. Evident, pentru unii dintre indivizii din matrice, aceasta ar putea să devină un cadru restrictiv“, îşi explică acesta decizia de a intra în afaceri fără cunoştinţe în noul domeniu de activitate. Însă ca antreprenor trebuie să faci constant achiziţii de cunoştinţe – ”dacă îţi place asta, you are the man, dacă nu, trebuie să te întorci în matrice“, consideră el. Pe lângă asta, odată ajuns în breaslă, un singur lucru este esenţial, din punctul său de vedere: nimic să nu te abată de la îndeplinirea visului tău. ”În momentul în care dezertezi de la visul tău, eşti pierdut. Iar optimismul nu poate fi învăţat la nicio şcoală.“