Antreprenoarea descrie domeniul piscicol drept unul dificil, atât din cauza caracteristicilor produsului, care necesită cunoştinţe specifice, cât şi prin prisma investiţiilor făcute de-a lungul timpului. Aflată iniţial în centrul oraşului, fabrica în care procesau peştele a fost mutată odată cu introducerea normelor europene, care spuneau că nu e voie să îşi desfăşoare activitatea în oraş. Au cumpărat astfel un teren aflat la ieşirea din Bucureşti şi au investit în noua fabrică circa 2 milioane de euro. O încercare de obţinere a fondurilor SAPARD în 2006-2007 nu a avut succes, astfel că au fost nevoiţi să se împrumute de la bănci şi să îşi ipotecheze proprietăţile pentru relocare în 2007. Dificultatea unui business în acest domeniu este dată şi de faptul că piaţa de peşte din România este dominată de braconieri, potrivit lui Păun. „Stăm foarte prost cu fondul de peşte, indigen şi proaspăt, totul este aproape fără documente, nu se poate comercializa, acesta este şi motivul pentru care în loc să aducem caras din România, noi îl aducem din Grecia. Piaţa peştelui din România cred că este 80% braconaj.“

Dacă domeniul piscicol este unul dificil pentru dezvoltarea unei afaceri, antreprenoarea a constatat că nici HoReCa nu este mai prejos. „Am citit că tot mai mulţi chefi bucătari vor propriile restaurante – contează foarte mult să ştii să găteşti, dar aş vrea să îi văd pe cât mai mulţi să aibă apetitul de a investi. Este o ştiinţă să faci mâncare bună, alta să faci bani din asta.“ Antreprenorii au investit aproximativ 250.000 de euro în restaurant şi apreciază că vor ajunge la break even anul acesta. „Nu ne-am propus să ne amortizăm investiţia într-un termen scurt, din contră, întâmpinăm dificultăţi fiindcă într-un domeniu ca acesta nu peste noapte se scot banii, este un brand pe care acum încercăm să îl desenăm şi am luat în calcul că de la început, cel puţin timp de un an de zile nu vom ajunge la profit şi nu am greşit făcând această apreciere.“ Printre dificultăţile întâmpinate a fost găsirea angajaţilor ideali.“ Cred că oamenii – fie ei chefi sau ospătari – au pierdut adevărata noţiune a banilor, au tendinţa de a se vinde foarte scump, se vehiculează în acest domeniu nişte sume care nu sunt pe măsura valorii lor. Probabil că au avut un rol în acest dezechilibru şi emisiunile culinare care au promovat gastronomia fină.“ Crede că situaţia s-ar putea îmbunătăţi dacă mai mulţi chefi şi-ar deschide propriile restaurante.

Pe de altă parte, beneficiază de avantajul de a avea acces la resurse proaspete de peşte şi produse din peşte, motiv pentru care meniul este oarecum construit pentru a pune în evidenţă acest tip de produse din peşte. De altfel, în planurile sale de viitor intră şi dorinţa de a livra şi altor unităţi din HoReCa. „Nu sfătuiesc pe cineva să se apuce de un astfel de business decât dacă are foarte mulţi bani şi nu are ce să facă cu ei“, concluzionează antreprenoarea referindu-se la încurajarea acestui tip de antreprenoriat.

Potrivit lui Laurenţiu Mâţă-Tănase, consultant în HoReCa, în Capitală nu se află mai mult de cinci restaurante cu specific mediteranean-pescăresc. „La început investitorii au crezut că e simplu, mulţi au făcut restaurante cu specific mediteranean, pescăresc, dar la un moment dat şi-au dat seama că nu este aşa uşor să asiguri constanţă pe calitatea unei  gastronomii mediteraneene corecte şi foarte mulţi au făcut trecerea către paste, pizza, lucruri  mediteraneene mai româneşti“, descrie situaţia de pe piaţă consultantul. „Bucureştiul este capitală europeană, unde ar trebui să fie o efervescenţă pe piaţa restaurantelor, dar lipsa de know how şi lipsa de materie primă sunt motivele pentru care unele proiecte se nasc din dorinţa de a face bine, dar sfârşesc prost din cauza costurilor.“