Cât despre pacienţii din România, Walter Ebm spune că numărul acestora a crescut constant în ultimii ani şi că nu a observat o creştere bruscă din cauza scandalului cu antisepticele diluate din spitalele româneşti. „Oamenii vin la noi din ţările din Europa de Est deoarece caută un spital bun şi unde pot avea încredere, iar doctorii şi serviciile noastre sunt recomandate de foarte multă lume“, spune Ebm. „Plătesc pentru că este mai confortabil la noi, pot să-şi aleagă doctorul pe care-l vor“, adaugă Ema Diea. „Vor să-şi aleagă medicul, să-l cunoască. Un alt lucru important este timpul scurt de aşteptare. De exemplu, pentru o proteză de şold trebui să aştepţi câteva luni la un spital public, pe când la noi o primeşti a doua zi“, completează doctorul. Compania are broşuri şi site-ul în limba română pentru a facilita accesul românilor la serviciile lor, dar nu are o reprezentanţă în ţară precum au alte spitale private din Turcia. Acest lucru s-ar putea schimba în viitorul apropiat: „Ne gândim să deschidem un birou aici pentru a atrage pacienţii“, însă investiţia austriecilor se va opri aici. „Nu vrem să construim o clinică aici, ci vrem să-i aducem la spital la Viena. Este dificil să construieşti o clinică, spital, trebuie să ai oamenii potriviţi, echipamentul necesar. Este mult mai ieftin să-i aducem în Viena“, spune Ebm.

Potrivit şefului WPK, în ultimii 20 de ani acţionarii au reinvestit tot profitul înapoi în spital, în echipamente, clădiri sau renovări. „Cel puţin 10 milioane de euro în fiecare an. Acum doi ani am inaugurat o clădire de 10.000 mp în care au intrat

17 milioane de euro.“  Asta în condiţiile în care spitalul a înregistrat o cifră de afaceri de 70 milioane de euro anul trecut. În România spitalele private au avut un start târziu, în urmă cu unsprezece ani, însă acum businessul începe să se închege, după un val de investiţii în perioada 2011 – 2012. Primele spitale care au fost deschise, Polisano în Sibiu în 2004 şi Euroclinic în Capitală în 2005, au fost generaliste, în timp ce unităţile profilate pe nişe medicale şi-au făcut loc abia în ultimii ani. Cel mai mare proiect privat realizat de un antreprenor român este cel al spitalului Sanador, care printr-o singură investiţie de 40 de milioane de euro a adus în centrul Capitalei un spital cu 400 de paturi.

Medicina, însoţită de tehnologie, avansează foarte mult indiferent că vorbim de proceduri noi de intervenţie, tratamente sau echipamente. Chiar şi dispozitivele wearable îşi fac un loc în monitorizarea sănătăţii omului. „Or să se întâmple multe lucruri in viitor. Nu le poţi prezice. Acum zece ani nimeni nu ştia ce puteai face cu telefonul sau tableta. Azi nu mai este folosit ca un telefon, ci pentru alte lucruri. Acelaşi lucru poate fi spus şi pentru sectorul medical. În prezent este posibilă înlocuirea valvelor cardiace printr-o tehnică minim invazivă, iar acum un deceniu nici nu te gândeai că este posibil. Şi terapia pentru cancer s-a îmbunătăţit. Nu vreau să preconizez ce o să se întâmple în cinci ani. Lucrurile se schimbă foarte repede“, afirmă Ebm.

Însă toate aceste inovaţii vin cu un cost ridicat. Toate tratamentele noi vor fi foarte scumpe, cel puţin la început. „Or să fie două clase de medicină, „high-class“ şi „normal-class“, o să fie o problemă pentru sistemele de asigurări sociale din lume“, este de părere Ebm.

La finalul discuţiei l-am rugat pe Walter Ebm să spună ce sfaturi ar avea pentru managerii de spitale private din România şi din lume. „Viitorilor manageri le recomand o combinaţie de studii medicale şi studii de management. Fiica mea a făcut medicina, apoi a studiat la London School of Economics şi a obţinut un MBA la Harvard. După astfel de experienţe vei putea înţelege ambele părţi, atât doctorii, cât şi managementul.“