„Am discutat despre guvernanţa corporatistă şi despre organizarea familială a afacerii la un nivel incipient – suntem tineri toţi trei şi nu ne-am prea gândit la aspectele acestea, cum nu ne-am gândit nici la succesiune”, spune Adrian Mihai, unul dintre cei trei fondatori ai FAN Courier, care a avut o cifră de afaceri de 334 milioane de lei (circa 75 de milioane de euro) anul trecut. El a pus bazele firmei împreună cu fratele său, Neculai Mihai, şi cu prietenul lor, Felix Pătrăşcanu, în urmă cu 17 ani. „Am simţit-o de la început ca o afacere de familie pentru că m-am simţit la birou ca acasă – fratele meu şi prietenul nostru erau şi la birou, şi acasă”, spune el, remarcând că cel mai important aspect al acestui tip de afacere este încrederea. „Când colaborezi cu membrii familiei tot timpul, cred că nu se pune niciodată problema lipsei încrederii”, explică Adrian Mihai. În ce priveşte succesiunea – a început să se gândească la aceasta recent. A realizat că instinctiv făcea lucruri care duceau spre succesiune – încă de când copiii săi aveau 5-6 ani, le-a arătat proiectele sale, inclusiv terenul viran pe care urma să se construiască FAN Courier. „Nu aş vrea în niciun fel să-i forţez sau să simtă ca pe o obligaţie implicarea în afacere – dacă vor dori, dacă vor simţi, atunci le dau acordul, dar cred că mai este nevoie de timp în care să stabilim detaliile, acum au 14 şi 17 ani.”

Doina Cepalis nu şi-a perceput afacerea drept una de familie până când nu a fost adus acest termen într-o discuţie cu Mircea Tudor, preşedinte şi fondator al producătorului de echipament de securitate a MB Telecom.

Doina Cepalis a intrat în antreprenoriat încă din anii 1990, iar din 2007, odată cu axarea pe nişa producţiei centurilor de siguranţă şi scaunelor auto pentru copii, afacerea sa a prins amploare – grupul de firme Te-Rox ajungând la afaceri de peste 120 de milioane de lei şi peste 1.100 de angajaţi. Totuşi, soţul său a continuat să îşi conducă propria afacere „de rezervă“, după cum glumeşte antreprenoarea. Fiica sa, Roxana Cepalis, a fost însă implicată în afacerile mamei sale încă de când era elevă şi mergea cu ea la târguri internaţionale uneori direct de la şcoală. „Noi, fondatorii la prima generaţie, nu am avut de la început uzanţa planificării afacerii pe ani, decenii, noi ne-am gândit cum să stabilizăm compania, cum să intrăm în piaţă, ne-am confruntat cu un mediu impredictibil, am avut foarte multe provocări, nici nu mi-am dat seama că aş fi poziţionată în zona aceasta de afaceri de familie.“

Doina Cepalis observă că un antreprenor se confruntă cu provocări precum globalizarea, fluctuaţia pe pieţele financiare, managementul angajaţilor şi nu îşi pune problema de a ieşi din business. „Sunt prea tânără, încă trebuie să îmi împlinesc anumite visuri, trebuie să mai fac ceva şi pentru comunitate. În plus, este o altă atmosferă într-un business de acest tip, te simţi ca făcând parte din grup şi îţi integrezi copilul sau succesorul natural.” Pe de altă parte, o lasă pe fiica sa să performeze cu propria afacere, compania Duotex Bebe, care operează magazinul de scaune auto pentru copii şi alte accesorii bebetex.ro şi care generează venituri anuale de peste 100.000 de euro. Iren Arsene, fondatoarea editurii Curtea Veche, spune că în cazul ei situaţia este simplă, crede că afacerile de familie depind de cât de mare este familia şi de cum trebuie împărţite mai târziu rolurile; în cazul ei, unicul său fiu pare să fie succesorul logic, mai ales că „pare o tradiţie a editurilor ca afacerile să fie de familie şi să fie transmise“.

„Afacerile de familie din România se află încă la prima generaţie din motive istorice, puţine dintre acestea reuşind să facă trecerea la cea de-a doua generaţie. De cele mai multe ori, această trecere s-a făcut fortuit, pe neaşteptate, fără o pregătire specială şi specializată, acest fapt ducând la afectarea bunului mers al afacerii respective”, observă preşedintele asociaţiei Family Business Network, Florin Madar. El este şi fondator şi acţionar al afacerii de construcţii Temad Co, pe care a înfiinţat-o împreună cu fratele său în anii ’90 şi care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de aproximativ 30 de milioane de euro. Potrivit lui Madar, adaptarea afacerilor la viziunea copiilor este una dintre provocările actualilor lideri din antreprenoriatul local, care au trăit activ tranziţia la economia de piaţă şi rămân în multe privinţe conservatori şi tributari educaţiei primite în comunism: „Ne trimitem copiii să studieze în străinătate, dar îi vrem înapoi acasă şi, dacă se poate, evident cât mai aproape de locul de baştină, iar acest lucru funcţionează deocamdată mai mult instinctiv, fără să ne pregătim temeinic pentru o predare a succesiunii în afacerile de familie, iar noua generaţie doreşte să plece din ţară, sau să trăiască mai uşor şi mai confortabil în România, nu simte de cele mai multe ori presiunea şi responsabilitatea faţă de afacerea părinţilor şi o priveşte în cel mai bun caz ca pe o sursă de venituri şi bunăstare“.