Aceste trei tipuri de situaţii se întâl-nesc pretutindeni în lume, dar în România au consecinţe mai grave, pentru că antreprenoriatul este încă firav, după o interdicţie de aproape jumătate de secol. Densitatea IMM-urilor este de

23 la 1.000 de locuitori, faţă de media europeană de 41.

Lipsa modelelor, lipsa de experienţă, tendinţa noastră culturală de a nu recunoaşte meritele, de a critica des şi de a nu învăţa din greşeli le taie aripile multora dintre cei care ar dori să-şi pună în practică propria idee de afaceri. Insuficienta pregătire antreprenorială şi managerială conduce de multe ori la eşec, fie că se supraestimează cererea pentru produsul sau serviciul firmei, fie că se subestimează riscurile şi suma necesară pentru a rezista până când firma va avea profit. Eşecul poate avea efecte dramatice asupra antreprenorilor: încredere şi sănătate pierdută, familii destrămate.

Din cauza lipsei de experienţă antreprenorială şi managerială, guvernanţa afacerii este precară şi conflictul dintre generaţii mai puternic decât în alte ţări, acestea conducând la marginalitate. Există întreprinzători care nu văd sau nu vor să recunoască faptul că afacerea şi-a pierdut avantajul competitiv şi încearcă să o menţină în viaţă finanţând-o cu banii proprii, ceea ce le îngreunează şi mai mult situaţia.

Ce s-ar putea face pentru dezvoltarea antreprenoriatului? Cred că ar trebui să se plece de la cele trei bariere care stau în calea dezvoltării lui şi pe care le-am prezentat anterior.

În primul rând, pentru a se dezvolta încrederea şi dorinţa de a porni afaceri antreprenoriale, cei care se gândesc să înfiinţeze companii nu ar trebui să se teamă de dispreţul public în caz de eşec. Or, ponderea celor care cred că societatea românească tolerează eşecul e de doar 14% - conform Barometrului EY.

Ar fi de dorit ca media şi sistemul de educaţie să prezinte preponderent importanţa şi partea atractivă a antreprenoriatului, modelele celor ce reuşesc prin muncă cinstită şi talent, şi nu exemplele negative, de corupţie şi evaziune. Să creeze mai multe ocazii în care antreprenorii cu succes real să le vorbească tinerilor. În al doilea rând, ar fi necesar ca cei decişi să-şi înfiinţeze afacerea să aibă acces la informaţii, educaţie antreprenorială, consultanţă, pentru a învăţa de ce şi cum să analizeze mai întâi oportunitatea, contextul afacerii, să îşi dezvolte cu atenţie modelul de business şi să alcătuiască un plan de afaceri. Astfel s-ar evita multe probleme ulterioare.

DACĂ NE REFERIM LA CEA DE A TREIA BARIERĂ DIN CALEA DEZVOLTĂRII ANTREPRENORIATULUI, MARGINALITATEA, AR FI ESENŢIALĂ DEZVOLTAREA MANAGEMENTULUI PROFESIONIST. Ar fi de dorit ca toţi antreprenorii să-şi dezvolte echipe competente, în loc să încerce să le rezolve pe toate de unii singuri. Să fie preocupaţi de obiectivele pe termen mediu si lung, în loc să se aplece către cel mai mic detaliu. În România, abilităţile manageriale sunt precare şi se cheltuiesc sume mult prea mici pentru educaţie de calitate.

Este regretabil, deoarece s-a demonstrat că abordarea strategică a afacerii şi managementul profesionist se pot învăţa.