Efectele economice asupra ţărilor care primesc migranţi sunt complexe, arată Citi Research. În teorie, afluxul de imigranţi se traduce în mai mulţi oameni apţi şi dispuşi să muncească din greu, ceea ce înseamnă că pot pune umărul la creşterea economică. Imigranţii produc şi o creştere a cererii de toate felurile – de la bunuri de larg consum şi până la locuinţe şi servicii. Efectele fiscale sunt destul de neclare, înclinând spre o potenţială creştere de taxe pentru a susţine presiunea creată de nevoi mai mari de asistenţă socială şi servicii publice.

Balanţa dintre efectele negative şi cele pozitive se leagă în mod direct de felul în care străinii se integrează efectiv în câmpul muncii, iar acest lucru variză considerabil de la ţară la ţară. În cele 34 de ţări membre ale OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, fondată în 1960 de 18 state cărora li s-au adăugat ulterior altele), rata medie a şomajului pentru imigranţi este cu circa patru procente peste media nativilor, cele mai ridicate rate, de peste 10%, fiind înregistrate în Suedia, Danemarca, Finlanda sau Norvegia.

La polul opus, gradul de neocupare este mai redus în rândul străinilor decât în cazul celor născuţi în SUA, Ungaria şi Slovacia. În timp, decalajele s-au estompat, arată studiul realizat de instituţia financiară, în aşa-numitele ţări anglo-saxone (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă), diferenţa dintre rata şomajului între imigranţi şi nativi a scăzut pe perioada recesiunii, de la 1,2% în 2002 la 0,3% în 2014. În cele mai multe ţări din Uniunea Europeană însă, decalajele s-au adâncit, iar diferenţe sunt de la naţie la naţie, în funcţie de mai mulţi factori – cum ar fi cât de apetisante sunt ca destinaţii sau cât de favorabile sunt politicile pentru integrarea străinilor (cele mai mari scoruri ale Indexului de Politică a Integrării Migranţilor fiind înregistrate în Portugalia, Norvegia, Suedia şi Finlanda).

În rândul ţărilor din UE, rata medie a şomajului pentru cei veniţi din afara Uniunii (19,6% în al doilea trimestru din 2015) este mult peste a celor care vin dinspre alte ţări europene (10,2%), cu precădere în Suedia, Franţa, Grecia şi Belgia.

În viitor, în măsura în care rămân în picioare factorii (fie ei războaie, calamităţi sau altele) care determină plecarea oamenilor din anumite zone spre ţări mai sigure sau primitoare, fenomenul de migrare nu numai că va continua, dar este greu de estimat în ce ritm şi cu ce efecte, arată studiul Citi Research. „Credem totuşi că motoarele economice ale migraţiei – creşterea prosperităţii în ţările cu venituri reduse şi deplasarea unor mase importante de oameni între ţări – se vor menţine şi chiar se vor intensifica. Estimăm că mai multe milioane de oameni din Africa de Nord şi Centrală vor încerca să ajungă în Europa, ca refugiaţi sau migranţi. 

Ca rezultat, migraţia este probabil să se menţină la niveluri înalte dacă nu vor fi luate măsuri ferme din partea economiilor avansate”, arată studiul Citi Research. Cu toate acestea, arată aceleaşi informaţii, este puţin probabil ca acest fenomen să fie leacul pentru anemicele ratele de creştere economică din cele mai multe economii avansate. Dar impactul intensificării migraţiei pe tot globul va adânci şi mai mult diferenţele dintre ţări şi este de aşteptat ca ţările bogate să menţină un grad ridicat de atractivitate. Prin urmare, au toate şansele să atragă oameni inteligenţi şi muncitori şi, graţie lor, să performeze chiar mai bine.