În prezent, vinurile lor ajung în câteva sute de unităţi HoReCa şi magazine specializate. ”Nu avem distribuţie naţională în acest moment, ci câteva puncte cheie unde avem colaboratori şi acoperim în acest moment în jur de 15-20% din judeţele ţării.“ Extinderea în retail se află însă printre obiectivele lui. ”Obiectivul meu personal este ca în 10 ani să pot să vinific întreaga cantitate de struguri pe care o produc, ceea ce înseamnă că trebuie să cresc producţia şi vânzarea de vin; pentru a oferi un avânt vânzării va trebui atacate şi canalele de vânzare din retail - atât marile conturi, cât şi retailul tradiţional.“ Anul trecut au produs 48.000 de litri de vin, iar antreprenorul spune că pentru a acoperi nevoile unui retailer mare este nevoie de 4-5.000 de sticle, din prima comandă, aşa că pentru o astfel de ţintă, este necesar un minimum de producţie de 20.000 – 30.000 sticle pe an. ”Chiar dacă nu faci vânzări explozive în cadrul acelui retailer, ar reprezenta aproape jumătate din producţia mea anuală, ceea ce pentru mine ar fi acum prea mult“, descrie el motivul pentru care nu au ajuns încă în lanţurile retailerilor.

Pentru anul în curs, previzionează o producţie de 52.000 de litri de vin şi de aproximativ 900 de tone de struguri. Pentru viitor vizează şi exporturile, însă, dacă a observat că disponibilitatea consumatorilor români de a încerca vinuri noi este în continuare redusă, barierele de penetrare a pieţelor externe sunt de altă natură: ”Preţurile cu care se vând vinurile româneşti pe pieţele externe sunt foarte mici, tocmai din lipsa unei bune imagini a României în ceea ce priveşte vinul produs. Sunt vinuri care pot sta mândre în faţa altora, cu renume la nivel mondial, dar lumea nu le percepe aşa; astfel, oricât de mult am vrea, noi, ca producători, nu vom putea schimba acest lucru.“ El consideră că această imagine ar putea fi îmbunătăţită cu ajutorul statului, care ar putea să replice ceea ce fac guvernele din ţări precum Franţa, Spania, Argentina, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă în ceea ce priveşte promovarea producţiilor de vin. ”Nu trebuie să reinventeze roata, trebuie doar să se uite la ceea ce fac aceste ţări.“

El consideră că statul român ar putea ajuta exporturile prin iniţiative similare şi cu ale Republicii Moldova, unde, de pildă, guvernul sprijină participarea producătorilor la târgurile internaţionale de profil. ”Au înţeles această nevoie, având în vedere blocajul exportului de vin către Rusia. Au atacat astfel puternic Europa de Vest cu vinurile lor, iar noi nu.“

Paul Fulea spune că este totuşi motivat să îşi dezvolte în continuare afacerea în România fiindcă, pe de o parte, a observat că există o mare lipsă a afacerilor de familie duse din generaţie în generaţie, iar investiţia într-un astfel de domeniu este un pe termen lung: ”Acum am făcut o investiţie din care se vor hrăni şi familia mea, şi familia fiului meu“. Păstrează în continuare 10 hectare de Merlot din plantaţia de 40 de ani pentru a demonstra că şi România poate să aibă plantaţii bătrâne, cu vinuri excepţionale.

Paul Fulea vorbeşte cu plăcere despre vin, pe care îl descrie drept ”un milion de produse într-unul singur. Nu există un vin care să semene unul cu celălalt, chiar şi vinul cu aceeaşi etichetă diferă de la an la an, ba mai mult, pot spune că vinul făcut din două parcele alăturate ale aceleiaşi firme este diferit“. De altfel, consideră că unul dintre cele mai frumoase lucruri legate de vin este că poţi să deguşti foarte multe sortimente, de la numeroase crame; de aici şi problema pe care o identifică referitoare la consumatorii români: ”Cramele din România fac vinuri bune. Consumatorii însă nu au curiozitatea să deguste vinuri. Unul dintre cele mai frumoase lucruri legate de vin este că poţi să deguşti atât de multe sortimente, ce provin de la atât de multe crame. Şi în genere, cramele din România fac vinuri bune, dar majoritatea consumatorilor din România nu au curiozitatea să deguste vinuri.“ Antreprenorul povesteşte că acelaşi tip de vin, din acelaşi an, evoluează în timp: ”Ai degustat acum, degustă şi peste trei luni, ca să vezi ce evoluţie a avut“, îi sfătuieşte el pe clienţi. 

Chiar dacă este o piaţă în dezvoltare şi există persoane care apreciază vinul, în continuare ponderea lor este una mică. Astfel, insistă pe necesitatea curiozităţii consumatorilor de vin: ”În ultima perioadă, au intrat multe plantaţii noi pe rod, au apărut şi noi crame. Lumea din România nu este încă obişnuită cu acest lucru şi spune că sunt foarte multe crame pe piaţa locală; dar nu sunt, dacă ne uităm în regiunea Dobrogea, acolo sunt 18 crame funcţionale. Spre comparaţie, 18 crame funcţionale se găsesc în ţări precum Spania, Italia, Franţa, chiar şi Ungaria, pe o suprafaţă de 20 km pătraţi“.

El consideră că vinurile de pe piaţa locală sunt bune, iar toţi producătorii se străduiesc să facă vinuri din ce în ce mai bune; astfel, calitatea vinului a crescut în ultimii ani, lucru pe care consumatorii nu l-au perceput fiindcă nu au fost curioşi să vadă ce se întâmplă şi cu alte vinuri. ”Încercaţi, căutaţi, degustaţi cât mai multe sortimente de vin! Aşa poţi să devii şi cunoscător, aşa poţi să apreciezi şi mai bine un vin şi aşa poţi să descoperi vinul care ţi se potriveşte cel mai bine.“

Mizează pe Feteasca Neagră, despre care spune că este caracteristic pieţei locale: în primul an a plantat 7 hectare, iar în al treilea program de reconversie a mai plantat încă 12 hectare, astfel că acestui soi îi va reveni o suprafaţă totală de 19 hectare din portofoliul anterprenorului constănţean. Anul acesta au produs primele vinuri din Fetească Neagră. ”Faptul că putem să degustăm surprizele fiecărui producător în parte este una dintre experienţele minunate ale acestei industrii. Al doilea lucru care mă motivează sunt reacţiile oamenilor atunci când degustă din vinurile pe care le produc; nu cred că există o experienţă mai plăcută decât aceea de a fi o persoană mulţumită de munca pe care o face.“

Suprafaţa totală cultivată, pe plan local, cu viţă de vie pentru vin a ajuns la 178.574 de hectare, iar România ocupă locul 13 la nivel mondial în producţia de vinuri, potrivit informaţiilor acordate anterior de Alina Iancu, fondatorul bazei de date online a cramelor de pe piaţa locală crameromania.ro.