Pentru că balta nu era suficient de populată de raci în momentul în care a închiriat-o, s-a gândit la o soluţie: curăţarea bălţilor aflate în proprietatea altor persoane şi care considerau racii nocivi: ”Îmi plăteau motorina, eu veneam, curăţam lacul, vindeam racii mari la piaţă, iar cu cei mici îl populam pe al meu”. Strategia de vânzare a evoluat treptat, începând de la parteneriatul cu un comerciant de peşte dintr-o hală din piaţa Obor: ”Mi-a zis că nu se vor vinde, ţinând cont că aveau preţul de 10 lei/kilogram”. După ce a obţinut colţul din piaţă, şi-a aşezat bannerul prin care îşi promova site-ul şi a început să ofere, odată cu racii, şi o reţetă, unde îşi promova de asemenea site-ul şi brandul. A mizat de la început pe dezvoltarea în online, convins că acolo sunt clienţii pentru racii săi.

Extinderea în online a continuat cu parteneriate cu discounteri precum Fun Deal, Groupon sau Zumzi, care l-au ajutat să îşi promoveze site-ul în accesările Google. ”Mi-am promovat şi racul, mi-am ridicat şi raci.ro în Google.” Nicolau a continuat apoi să îşi promoveze afacerea cu evenimente precum Raci pe Pârtie - prin care vindea el însuşi raci într-o căsuţă aflată la poalele unei pârtii din Braşov - şi Festivalul Racilor din Braşov şi Parcul Tineretului din Bucureşti, unde ”mii de oameni au stat la cozi, pentru cozile de raci”. Succesul rulotei în care vindea raci l-a determinat să deschidă şi Taverna Racilor, restaurantul din apropierea Pieţei Victoriei, unde a început tot cu o rulotă şi cinci mese, cărora le-a adăugat ulterior terasa, cu care ajunge la o capacitate totală de 130 de persoane.

În total, investiţia antreprenorului s-a ridicat la aproximativ 150.000 de euro şi pentru că ”la început am pierdut tone de raci pentru că nu ştiam să îi transport”. Restaurantul strânge câte 100 de clienţi zilnic, iar în zilele de weekend ajunge la 200-300 de clienţi. Dintre ei, circa jumătate gustă racii, vânduţi cu un preţ de 35 de lei/porţia de 500 g, iar restul cumpără celelalte specialităţi din peşte puse la dispoziţie de antreprenor. ”Consumatorii sunt împărţiţi între nostalgici, care au mâncat raci pe vremuri, şi curioşii care încearcă specialitatea pentru prima oară”, îşi descrie Nicolae clientela. Chiar dacă au mai gustat sau nu raci, clienţii nu vin în restaurantul său pentru a-şi astâmpăra foamea, ci pentru ”boemie, socializare, discuţii de afaceri, orice altceva decât de foame”.

Deşi, o parte din clienţi se strâng de la birourile din apropiere, nu locul este cel care favorizează funcţionarea restaurantului. ”Succesul restaurantului nu este condiţionat de locul în care se află: lumea nu vine aici direct din stradă, ci după ce citeşte despre restaurant pe Facebook sau pe site. În online îmi doresc vizibilitate”, explică Nicolau, care, pe lângă abilităţile de antreprenor, şi-a dezvoltat în paralel cu afacerea şi priceperea în social media. Cu 36.000 de like-uri şi 4.000 de check-in-uri, taverna sa a ajuns, după lanţurile de fast-food prezente în România, primul restaurant clasat pe Facebrands.

Antreprenorul strânge aproximativ 50 kg de raci zilnic, iar toamna, în plin sezon, ajunge chiar şi la o tonă.

Pentru că producţia de raci din lacul său nu acoperă cererea, a încheiat două parteneriate cu proprietarii a două bălţi, dintre care una are 1.800 de hectare. Nicolau livrează crustaceele şi către hipermarketurile Carrefour şi Metro, cu un preţ de 45 de lei/kg. Are şi un contract de export cu Belgia, dar spune că nu mai este nevoie să vândă în afară fiindcă ”am aliniat valoarea racului de la noi aproape de preţul european, unde kilogramul de rac se vinde cu 15-20 de euro”.

Chiar dacă în prezent este singurul care a intrat pe segmentul afacerii cu raci, antreprenorul vrea să ducă mai departe conceptul prin francize, cu avertizarea pentru cei care doresc să se apuce de aceasta că ”este o afacere sensibilă, în care trebuie să ai răbdare”.