Andreea Mihai director de marketing, Carrefour

„Cred în echilibrul bărbat-femeie, în completarea pe care o aduce fiecare într-o companie sau într-un segment de activitate. Este evident că sunt domenii în care femeile sunt mai potrivite şi viceversa... De exemplu, în industria cosmetică femeile au o înclinare mai mare către domeniu şi este normal să găsim mai multe ca număr în posturile de conducere. Pe de altă parte, sunt domenii, de exemplu în piaţa de service-uri auto, unde vom găsi mai mulţi şefi bărbaţi. În retail, peste 60% dintre clienţi sunt femei, aşa că este important să fie şi femei în funcţii de conducere, 
căci cine ştie mai bine ce doreşte o femeie când 
vine vorba de cumpărături?“

Cristina Necula CFO, Strauss România

„Ce e interesant în acest scenariu propus de voi este să ne imaginăm de fapt o inversare de situaţie, care în opinia mea ar genera acelaşi set de întrebări şi discuţii, fireşti atunci când se dispută o poziţie dominantă. Nu cred în debalansări la niciun nivel, indiferent că vorbim de companii private, adminis-traţie publică sau guvern, toate acestea funcţionând ca rezultatul muncii de echipă. În 2011, HBR pub-lica rezultatele unui studiu academic care demonstra că femeile contribuie semnificativ la inteligenţa unei echipe. Se ştia că o echipă compusă din indivizi inteligenţi nu garantează rezultate pozitive, pentru că reuşita unei echipe ţine mai ales de dinamica complexă a interacţiunilor dintre membrii acesteia. Dar, se pare, abilităţi care sunt considerate intuitive pentru o femeie contribuie semnificativ la creşterea inteligenţei unei echipe. Capacitatea de a asculta, sensibilitatea şi empatia, talentul de a îi implica pe cei din jur în ceea ce facem, deschiderea spre nou sau abilitatea de a ne adapta în faţa necunoscutului sunt toate calităţi ale unei echipe de succes. 
Şi, mai ales, instrumente pe care noi, femeile, le manevrăm 
aproape intuitiv.“

Angela Roşca managing partner, TaxHouse

„Îmi imaginez o lume ceva mai tolerantă şi dispusă la dialog, cu ceva mai puţine orgolii şi poate chiar şi mai puţine războaie. Pe scurt, o lume mai «consensuală», căci simt că, cel puţin în business, fe-meile caută mai mult consensul decât bărbaţii. Se vede în managementul companiilor, în modul de negociere, în preocuparea pentru resurse umane etc. Personal nu am experimentat discriminarea de gen de acest tip, cu mici excepţii trecătoare legate de manageri-bărbaţi străini provenind din culturi în care femeia e în general desemnată a se ocupa de casă şi nu să aibă o carieră sau o profesie de sine stătătoare. Însă văd din ce în ce mai rar în jurul meu astfel de abordări în societatea românea-scă, ceea ce e un semn de «normalitate» în esenţă.“